Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 911886:

HOLTEÍ2, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.

Holtei dex online | sinonim

Holtei definitie