22 definiții pentru holtei
HOLTÉI1, holtei,
s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din
ucr. holtjaj. HOLTEÍ2, holteiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Înv. și
reg.) A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din
holtei1. HOLTÉI1, holtei,
s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar. ♦ (Rar) Tânăr bun de însurat; flăcău. – Din
ucr. holtjaj. HOLTEÍ2, holteiesc,
vb. IV.
Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei1; a burlăci. – Din
holtei1. HOLTÉI1, holtei,
s. m. Bărbat necăsătorit; burlac, celibatar, becher. Se gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut și-acum și-avea cu ce-și ținea muierea. RETEGANUL, P. IV 29. Sînt încă tot holtei... holtei tomnatic, precum vedeți. ALECSANDRI, T. I 287. Sînt holtei și n-am gînd să mă însor. NEGRUZZI, S. I 199. ♦ Tînăr bun de însurat. Ia privește-l cum o crescut de mare! S-o făcut holtei. ALECSANDRI, T. I 42.
HOLTEÍ2, holteiesc,
vb. IV.
Intranz. A trăi necăsătorit, a duce viață de holtei. Spală și naframa mea, Care-am holteit cu ea. ȘEZ. IX 59.
holtéi1 s. m.,
pl. holtéi,
art. holtéii
holteí2 (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. holteiésc,
imperf. 3
sg. holteiá;
conj. prez. 3 să holteiáscă
holtéi s. m., pl. holtéi, art. holtéii holteí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. holteiésc, imperf. 3 sg. holteiá; conj. prez. 3 sg. și pl. holteiáscă HOLTÉI s., adj. v. celibatar. holtéi (holtéi), s. m. – Burlac.
Pol. hultaj,
rut. hol’tjai „desfrînat” (Tiktin; DAR); după Cihac, II, 140, din
rus. cholostyĭ „burlac”. –
Der. holteiesc,
adj. (de burlac); holteie,
s. f. (burlăcie); holtei,
vb. (a trăi ca holtei).
HOLTÉI ~ m. Bărbat necăsătorit; burlac; celibatar. Viață de ~. /<ucr. holtjaj holteiu m. Mold. flăcău: când eram holteiu. [Pol. HULTAĬ, vagabond].
holtéĭ m., pl. tot așa (pol. hultaj, vagabond. Cp. și cu rus. holostóĭ, holteĭ). Est. Burlac, celibatar.
holteĭésc v. intr. (d. holteĭ). Burlăcesc, trăĭesc ca holteĭ.
HOLTEI s., adj. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (Este încă ~.) holteí, holteiesc, vb. intranz. – (reg.) A feciori, a petrece tinerețea: „Spală și cămașa mé / Care-am holteit cu ié” (Calendar, 1980: 94). – Din holtei „burlac” (Scriban, DEX, MDA). holteí, holteiesc, vb. intranz. – A feciori, a petrece tinerețea: „Spală și cămașa mé / Care-am holteit cu ié” (Calendar 1980: 94). – Din holtei „burlac” (< ucr. holtjaj „desfrânat”).
Holtei dex online | sinonim
Holtei definitie
Intrare: holtei (s.m.)
holtei s.m. substantiv masculin
Intrare: holtei (vb.)
holtei vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a