holeră definitie

12 definiții pentru holeră

HOLÉRĂ, holere, s. f. 1. Boală epidemică gravă, adesea mortală, provocată de o bacterie și caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duc la o puternică deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva. 2. Boală infecțioasă a păsărilor, cu evoluție gravă, provocată de un microb; pasteureloză. 3. Epitet dat unei ființe urâte și rele. – Din lat. cholera, ngr. choléra, ucr. holera.
HOLÉRĂ, holere, s. f. 1. Boală epidemică gravă, adesea mortală, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree, care duce la o puternică deshidratare a organismului. ◊ Expr. A da holera în cineva = a se speria foarte tare, a intra spaima în cineva. 2. Boală infecțioasă a păsărilor, cu evoluție gravă, provocată de un microb; pasteureloză. 3. Epitet dat unei ființe urâte și rele. – Din lat. cholera, ngr. choléra, ucr. holera.
HOLÉRĂ, holere, s. f. 1. Boală epidemică gravă, caracterizată prin crampe stomacale foarte dureroase, vărsături și diaree. A și dat holera peste mine; și m-a frămîntat, și m-a zgîrcit cîrcel, și-mi ardea sufletul în mine de sete. CREANGĂ, O. A. 40. Vîlcul bea, se veselește... De holeră nici gîndește. ALECSANDRI, P. P. 38. ◊ Expr. A da holera în cineva = a intra spaima în cineva, a înfricoșa pe cineva. Cu cît mergem înainte, Direptatea-naintează, Dă holera în ciocoi. BOLLIAC, O. 185. 2. Fig. Persoană urîtă și rea; ciumă, sluțenie. Piei, necuratule, de pe fața pămîntului, să scape lumea de o ciumă și de o holeră ca tine. ISPIRESCU, L. 48. – Accentuat și: hóleră.
holéră s. f., g.-d. art. holérei; pl. holére
holéră s. f., g.-d. art. holérei; pl. holére
HOLÉRĂ s. 1. (MED. VET.) pasteureloză, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosum) (reg.) cătina, cornuță, dracilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scaiete, spin, scai rusesc.
HOLÉRĂ s. f. 1. boală epidemică contagioasă, caracterizată prin diaree, vărsături, dureri stomacale, adesea mortală. 2. boală infecțioasă la păsări. 3. (fig.) ființă urâtă și rea. (< lat., ngr. cholera, ucr. holera)
holéră (holére), s. f.1. Boală epidemică gravă. – 2. Plantă spinoasă, Xanthium spinosum. – Mr. huleră. Ngr. χολέρα, cf. bg. holera (Cihac, II, 140, din sl. cholera).
HOLÉRĂ f. 1) Boală epidemică gravă, deseori mortală, care se manifestă prin intoxicarea și deshidratarea puternică a organismului. 2) fig. peior. Persoană rea și urâtă. /<rus. holera, lat. cholera
holeră f. 1. boală epidemică caracterizată prin vărsături, fiori și spasme dureroase: holeră mare a fost la noi în țară în 1830-1831, adusă pe atunci de oștirea rusească; 2. Bot. cătină, numită și scaiu rusesc sau spin muscălesc (semințele-i ar fi fost aduse pe cozile cailor cazăcești de Rușii ce ocupau pe atunci Moldova). [Gr. mod.].
hóleră (nord) și holéră (sud) f., pl. e (rus. holéra, d. ngr. și vgr. holéra, it. coléra, lat. chólera). O boală caracterizată pin vărsăturĭ, fiorĭ, cîrceĭ, lividitate și diareĭe cu mucozitățĭ și care, în cîte-va ore, reduce bolnavu aproape la un schelet. (A bîntuit la noĭ cu furie la 1831). Fig. Iron. Femeĭe foarte urîtă saŭ foarte rea (V. cĭumă). O plantă din familia compuselor (xanthium spinósum) caracterizată pin niște ghimpĭ trifurcațĭ. A fost adusă la noĭ de Cazacĭ, de coadele cailor cărora s’a aninat sămînța eĭ în timpu războaĭelor contra Turcilor între 1819-1828. De aceĭa i se zice și spin muscălesc. – Fals coleră.
HOLE s. 1. (MED. VET.) pasteureloză, septicemie hemoragică. (~ este o boală a păsărilor.) 2. (BOT.; Xanthium spinosum) (reg.) cătină, cornuță, dracilă, ghimpe, lipici, pălămidă, scaiete, spin, scai rusesc.

holeră dex

Intrare: holeră
holeră substantiv feminin