Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru hoit

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru (mai ales al unui animal) intrat ├«n descompunere; mort─âciune, st├órv, le╚Ö1. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras ╚Öi greoi ├«n mi╚Öc─âri. ÔÇô Din magh. dial. holt (= halott).
HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat ├«n descompunere; mort─âciune, st├órv, le╚Ö1. 2. Fig. (Pop.) Om mare, gras ╚Öi greoi ├«n mi╚Öc─âri. ÔÇô Din magh. dial. holt (= halott).
HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru de animal sau (mai rar) de om, intrat ├«n descompunere; mort─âciune, st├«rv, le╚Ö. Hoitul ├«l m├«ncase fiarele p─âdurii. STANCU, D. 21. Nici vederea hoitului lui R─âda╚Öc─â nu i-ar fi putut aduce lini╚Ötea. SADOVEANU, P. M. 273. La periferie, unde unii vie╚Ťuiesc ca gunoaiele, s-au deschis ferestrele. Mizeria s-arat─â r├«nced─â ÔÇô ca un hoit prea ├«nvechit. SAHIA, N. 64. 2. Fig. (Popular, cu nuan╚Ť─â depreciativ─â) Om mare la trup ╚Öi gras peste m─âsur─â, greoi ├«n mi╚Öc─âri. Apoi d─â, bade, ├«nchircit, vr─âbioi, cum m─â vezi, aista s├«nt: am v─âzut eu ╚Öi hoituri mari ╚Öi nici de-o lume: la treab─â se vede omul ce poate! CREANG─é, P. 149.
hoit s. n., pl. h├│ituri
!músca-hóiturilor (insectă) s. f. art., g.-d. art. múștei-hóiturilor
hoit s. n., pl. h├│ituri
m├║sca h├│iturilor s. f. art. + s. n.
HOIT s. v. cadavru.
MUSCĂ-DE-HÓIT s. v. viermănar.
h├│it (h├│ituri), s. n. ÔÇô Cadavru. Mag. holt, ├«n loc de halott (Cihac, II, 506; DAR). Fonetismul nu este conving─âtor.
HOIT ~uri n. pop. 1) Cadavru, mai ales de animal, în descompunere; mortăciune; stârv; zdohnitură. 2) pop. peior. Om foarte gras și greoi în mișcări. [Monosilabic] /<ung. holt
hoit n. mort─âciune: hoit s─â fie, de corbi nu-i lips─â AL. [Ung. HOLT].
ho─şt n., pl. ur─ş (ung. holt, mort [= halott, cadavru], ca u─şt fa╚Ť─â de ult. V. hoa─şt─â). St├«rv, le╚Ö, cadavru. Fig. Iron. M├«ncare de carne: ce at├«ta ho─şt la mas─â?
HOIT s. cadavru, corp, le╚Ö, mort─âciune, st├«rv, trup, (reg.) st├«rvin─â, (Transilv.) han╚Ť, (├«nv., ├«n Transilv.) dabil─â.
musc─â-de-hoit s. v. VIERM─éNAR.
ho├şt, -─â, hoi╚Ťi, -te, adj. ÔÇô Dr─âgostit, m─âd─ârit, r─âsf─â╚Ťat. ÔÇô Din hoi.
hoit, hoituri s. n. (peior.) corp, trup.
mut─â-╚Ťi curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) d─â-te mai ├«ncolo!, pleac─â de aici!

Hoit dex online | sinonim

Hoit definitie

Intrare: hoit
hoit substantiv neutru
Intrare: musca-hoiturilor
musca-hoiturilor substantiv feminin articulat (numai) singular