hoină f. joc cu mincea între mai mulți băieți. [Origină necunoscută].

hóĭnă, óĭnă și oínă f., pl. e (turc. oĭŭn, oĭnamá, joc, oĭnamak, a juca. Cp. și cu rus. voĭna, războĭ). Est. Un joc cu mingea (acuma introdus oficial în școalele din România). Adv. A umbla hoĭna, a umbla hoĭnar (haĭmana, cranga, lela). – Și húĭnă.