Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 883532:

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.

Hohotire dex online | sinonim

Hohotire definitie