hofálă, V. scofală.

scofálă și (nord) hofálă f., pl. inuz. e (vsl. vhala, prof. și hvala, laudă, de unde vine și rom. fală). Iron. Ispravă, mare lucru, mare treabă: ce scofală mĭ-aĭ făcut? A nu fi nicĭ o scofală de capu cuĭva, a nu fi de nicĭ o scofală, a nu valora nimic.