Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

52 defini╚Ťii pentru hodorogi

HODOR├ôG1 interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de c─âderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodor├│nc interj.] ÔÇô Onomatopee.
HODOR├ôG2, -O├üG─é, hodorogi, -o├íge, s. n., s. m., s. f. 1. S. n. (Fam.) Lucru (de obicei vehicul) ├«nvechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mi╚Öcare. 2. (Fam.) S. m. ╚Öi f. Persoan─â b─âtr├ón─â, neputincioas─â, ramolit─â. 3. S. f. art. (Pop.) Dans popular rom├ónesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din hodorogi (derivat regresiv).
HODOROG├Ź, hodorogesc, vb. IV. (Fam.) 1. Intranz. (Despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) ├«n mers; a hurui. ÔÖŽ A face zgomot cotrob─âind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare ╚Öi f─âr─â rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se d─âr─âp─âna, a se h├órbui. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni) A se ╚Öubrezi, a se ramoli de boal─â sau de b─âtr├óne╚Ťe. ÔÇô Din hodorog1.
HODORÓNC interj. v. hodorog1.
HODOR├ôG1 interj. Cuv├ónt care imit─â zgomotul produs de c─âderea sau de ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul etc. [Var.: hodor├│nc interj.] ÔÇô Onomatopee.
HODOR├ôG2, -O├üG─é, hodorogi, -oage, s. m., f. ╚Öi n., HODORO├üGA s. f. art. 1. S. n. Lucru (de obicei vehicul) ├«nvechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mi╚Öcare. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â b─âtr├ón─â, neputincioas─â, ramolit─â. 3. S. f. art. Dans popular rom├ónesc din sudul Transilvaniei cu ritm vioi; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din hodorogi (derivat regresiv).
HODOROG├Ź, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) ├«n mers; a hurui. ÔÖŽ A face zgomot cotrob─âind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare ╚Öi f─âr─â rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se d─âr─âp─âna, a se h├órbui. ÔÖŽ Fig. (Despre oameni) A se ╚Öubrezi, a se ramoli de boal─â sau de b─âtr├óne╚Ťe. ÔÇô Din hodorog1.
HODORÓNC interj. v. hodorog1.
HODOR├ôG1 interj. (╚śi ├«n forma hodoronc) Onomatopee care red─â zgomotul produs de c─âderea sau ciocnirea unor obiecte tari, de mersul zdruncinat al unui vehicul pe un drum r─âu etc. Hodorog! ├«ncolo, hodorog! pe dincolo: carul se stric─â. CREANG─é, P. 39. Deodat─â, numai ce hodorog! leag─ânul cu piatra, jos. ╚śEZ. II 54. ÔŚŐ (├Än corela╚Ťie cu ┬źtronc┬╗, exprim─â o izbitur─â sau ├«nceputul, alteori sf├«r╚Öitul unei c─âderi) ╚śi boii, sp─ârie╚Ťi, pornesc ca ni╚Öte zmei; ├Äns─â deodat─â hodoronc! D─âm ├«ntr-un ╚Öan╚Ť cu to╚Ťii tronc! ALECSANDRI, T. I 351. Vai de tine! de tr─âsur─â! De voie╚Öti primblare... tronc? Din╚Ťii to╚Ťi ├«╚Ťi sar din gur─â ├Äntr-un ve╚Önic hodoronc! id. ib. 149. ÔŚŐ Expr. Hodoronc- (sau, rar, hodorog-)tronc, se spune c├«nd cineva face un lucru nepotrivit, nea╚Öteptat sau spune o vorb─â deplasat─â. ╚śi hodoronc-tronc, ca din senin... s-auzea o g─âl─âgie, un vuiet. DELAVRANCEA, la TDRG. ├Ämi istorisi un amor al lui, un fel de nuvel─â nes─ârat─â ╚Öi banal─â, care se ispr─âvea printr-un ┬źAdio┬╗ ce c─âdea a╚Öa, hodoronc-tronc, f─âr─â nici un motiv. VLAHU╚Ü─é, O. A. 193. Tr├«nte╚Öte vorba Hodorog-tronc ca o roat─â. PANN, P. V. I 9. ÔÇô Variant─â: hodor├│nc interj.
HODOR├ôG2, hodorogi, s. m. Epitet injurios dat unui b─âtr├«n care abia se mai ╚Ťine pe picioare; c─âz─âtur─â, ramolit. Ciolane de hodorog b─âtr├«n... butuci, nu picioare! ÔÇô se ├«nciud─â mo╚Öneagul pe sine. MIHALE, O. 365. Pleac─â d-aici... hodorogule... mai m─â ├«ntrebi ╚Öi al cui s├«nt? PREDA, ├Ä. 37. ╚śi un hodorog ca socru-s─âu avea s─â i se ├«mpotriveasc─â! G├ÄRLEANU, N. 31. Ah, hodorog ╚Öiret, c─â n-am ╚Ötiut! ├«nt├«i pe tine te-a╚Ö fi r─âpus! DELAVRANCEA, S. 250.
HODOROG├Ź, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Mai ales despre mori ╚Öi despre vehicule ├«n mers) A face zgomot mare; a hurui, a durui. ╚śi c─âru╚Ťa de╚Öart─â a trecut hodorogind. GALAN, Z. R. 381. Treceau c─âru╚Ťe grele, ├«nc─ârcate, hodorogind prin ├«mbulzeala tr─âsurilor care disp─âreau ├«n goana cailor. DUN─éREANU, N. 17. [Tigrul] sim╚Ťea ╚Öi auzea polobocul rostogolindu-se ╚Öi hodorogind ├«n urma lui. ODOBESCU, S. III 256. Moara tot hodorogea ╚śi pin ap─â tot fugea. ALECSANDRI, P. P. 103. ÔÖŽ A face zgomot cotrob─âind undeva. S-a╚Ötep╚Ťi pu╚Ťin, c─â m─â ├«mbrac ÔÇô strig─â d├«nsa hodorogind la dulapul ├«n care-╚Öi ╚Ťinea hainele. SLAVICI, O. I 354. Gata, r─âspunse ea din pod, hodorogind prin ni╚Öte str─âchini ╚Öi ulcioare. CONTEMPORANUL, III 651. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult ╚Öi tare; a tr─ânc─âni. Mai tac─â-v─â lioarba! r─âcni V─âta╚Öa. Eu pierd ╚Öi voi hodorogi╚Ťi! DUN─éREANU, CH. 46. Din gur─â hodoroge╚Öte, Chiar ca o moar─â de v├«nt. ALECSANDRI, T. I 384. ÔŚŐ Tranz. (Neobi╚Önuit) A lui bunic─â Ce cu ne├«ncetare hodorogea minciuni. NEGRUZZI, S. II 265. 3. Refl. (Despre lucruri) A se strica, a se d─âr─âp─âna, a se h├«rbui. B─âtut─â ├«ns─â mereu de v├«nturi, moara lui Busuioc s-a hodorogit. SLAVICI, O. I 226. ÔŚŐ Fig. (Despre persoane) M-am hodorogit, ╚Öi trebuie s─â stau la reparat, m─âcar o s─âpt─âm├«n─â. CARAGIALE, O. VII 117.
HODORÓNC interj. v. hodorog1.
HODORO├üG─é, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) ├«nvechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mi╚Öcare. ÔÖŽ Epitet dat unei persoane b─âtr├óne ╚Öi ramolite. ÔÇô Din hodorog2.
!hodoroága (dans) s. f. art., neart. hodoroágă, g.-d. art. hodoroágei
hodoroágă (persoană, obiect) (fam.) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge
hodor├│g1 (persoan─â) (fam.) s. m., pl. hodor├│gi
hodoróg2 (obiect) (pop.) s. n., pl. hodoroáge
hodorog├ş (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hodorog├ęsc; imperf. 3 sg. hodoroge├í; conj. prez. 3 s─â hodoroge├ísc─â
!hodor├│nc interj.
hodoroága (dans) s. f. art.
hodoroágă (femeie, obiect) s. f., g.-d. art. hodoroágei; pl. hodoroáge
hodor├│g/hodor├│nc interj.
hodor├│g (persoan─â) s. m., pl. hodor├│gi
hodoróg (obiect) s. n., pl. hodoroáge
hodorog├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hodorog├ęsc; imperf. 3 sg. hodoroge├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. hodoroge├ísc─â
hodor├│nc v. hodorog
HODORÓG s. v. babalâc.
HODOROG├Ź vb. 1. v. hurui. 2. v. zg├ól╚Ť├ói.
HODOROG├Ź vb. v. degrada, deteriora, flec─âri, ├«ndruga, ├«nvechi, p─âl─âvr─âgi, ramoli, r─âgu╚Öi, sporov─âi, strica, tr─ânc─âni, uza.
hodor├│nc interj. ÔÇô Exprim─â sunetul produs de o c─âdere zgomotoas─â sau de hurduc─âitul unei c─âru╚Ťe grele. ÔÇô Var. hodorosc, hodorog. Crea╚Ťie expresiv─â, cf. fr. patatras, sp. cataplum. Se folose╚Öte adesea ├«n compunere: hodoronc-tronc, hodorosc-trosc, form─â prin care se desemneaz─â o gre╚Öeal─â foarte mare. Pentru inten╚Ťia expresiv─â, cf. compunerea asem─ân─âtoare hurduca, hardughie, hudub-. Der. hodorob (var. hodorog), s. n. (n─âvod), pe care ├«l pune ├«n leg─âtur─â cu sl. udorob─ş ÔÇ×oal─âÔÇŁ; horodog, adj. (├«nvechit, stricat; neputincios, ramolit), pe care Cihac, II, 503, Tiktin ╚Öi DAR ├«l pun ├«n leg─âtur─â cu mag. hadar├│ ÔÇ×├«mbl─âciuÔÇŁ (cf. h─âd─ârag); hodoroag─â, s. f. (vechitur─â, h├«rb; mori╚Öc─â, h├«r├«itoare; vorb─âre╚Ť, flecar); hodoroab─â, s. f. (vechitur─â, lucru uzat); hodorogi, vb. (a hurui, a zdr─âng─âni; a face zgomot ├«n mers); hodorogeal─â, s. f. (zgomot sup─âr─âtor, zdr─âng─ânit); hodroage, s. f. pl. (boarfe, catrafuse); ├«nhodoroba, vb. (a repara); hodr├«nc, s. n. (Trans., unealt─â, scul─â); hodr├«nca (var. hobr├«nca), vb. (a scutura, a zg├«l╚Ť├«i).
HODOROÁGĂ ~ge f. Vehicul hodorogit, care face mult zgomot. /Din hodorog
HODORÓG1 interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la căderea unui obiect tare și voluminos) [Var. hodoronc] /Onomat.
HODORÓG2 m. Persoană bătrână, slabă și neputincioasă. /v. a hodorogi
A HODOROG├Ź ~├ęsc intranz. 1) A face s─â se hodorogeasc─â. 2) (despre vehicule ├«n mi╚Öcare sau obiecte ├«n rostogolire) A produce un zgomot puternic ╚Öi sup─âr─âtor. 3) fig. fam. (despre persoane) A face zgomote c─âut├ónd insistent ceva. 4) fig. fam. (despre persoane) A vorbi zgomotos, mult ╚Öi f─âr─â rost. /Din hodorog
A SE HODOROG├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) (despre obiecte) A se deteriora prin exploatare excesiv─â. 2) fig. fam. (despre persoane) A-╚Öi pierde vigoarea fizic─â sau/╚Öi intelectual─â; a se ╚Öubrezi; a se ramoli. /Din hodorog
HODOR├ôNC interj. (se folose╚Öte pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la c─âderea unor obiecte tari ╚Öi voluminoase). ÔŚŐ ~-tronc se folose╚Öte c├ónd se ├«nt├ómpl─â un lucru nea╚Öteptat sau c├ónd cineva spune o vorb─â nepotrivit─â. /Onomat.
hodor├│g2, hodoro├íge, s.n. (reg.) co╚Ö ├«nalt ╚Öi f─âr─â fund pentru prinderea pe╚Ötelui ├«n b─âl╚Ťile (ochiurile) cu ap─â mic─â.
hodoroag─â f. 1. lucru vechiu ╚Öi stricat: o hodoroag─â de c─âru╚Ť─â ISP.; 2. (ironic) c─âz─âtur─â de om: hodoroag─â b─âtr├ón─â; 3. fam. toac─â gur─â. [V. hodorog].
hodorog! int. exprim─â sgomotul ce fac lucrurile ├«nvechite: hodorog! ├«ncolo, hodorog! pe dincolo... carul se stric─â CR. ÔĽĹ n. V. hodoroag─â. [Onomatopee].
hodorog├Č v. 1. a face vuiet ca de ceva stricat sau spart: moara tot hodorogia POP.; 2. a c─âdea ├«n ruine, a se d─âr─âp─âna; 3. fig. a spune vrute ╚Öi nevrute: c├ónd vorbe╚Öte, hodoroge╚Öte CR.
hodoronc! int. exprim─â sunetul unui lucru ce cade cu vuet: hodoronc tronc! ÔĽĹ n. flec─ârie continu─â: ├«ntrun ve╚Önic hodoronc Al. [V. hodorog].
hodoro├íg─â f., pl. oage (d. hodorog). Fam. Iron. Unealt─â, ma╚Öin─â sa┼ş feme─şe hodorogit─â: o hodoroag─â de c─âru╚Ť─â, de bab─â. V. cotoroan╚Ť─â ╚Öi darada─şc─â.
(h)odor├│b n., pl. oabe ╚Öi -o├íb─â f., pl. e (vrus. udorob─ş, oal─â, ├║doroba, oal─â proast─â, dorob, cutie, co╚Ö, rut. odor├│blo, v─âc─âlie. Bern. 1, 211). Co╚Ö f─âr─â fund (gabion or─ş cilindru de ├«mpletitur─â de salcie) care se cufund─â ├«n apele mic─ş (ca ├«n jap╚Öe) ca s─â prinz─ş pe╚Ötele cu m├«na. ÔÇô ╚śi -├│g, pl. oage. V. hore╚Ť ╚Öi oboroac─â.
2) hodor├│g, V. hodorob.
1) hodor├│g m. (din hodorogesc). Fam. Om hodorogit: un hodorog de mo╚Öneag, m─â─ş hodorogule!
hodorog├ęsc v. intr. (rut. h├│dorom hoditi, a se cl─âtina, a merge ╚Öov─âind. V. hod). A face hodoronc, a nu func╚Ťiona bine: ma╚Öina asta hodoroge╚Öte. Fig. Toc, tr─ânc─ânesc, ├«ndrug la vorbe: nu ma─ş hodorogi la urechea mea! Fac t─âr─âbo─ş r─âscolind lucrurile: cine hodoroge╚Öte pin pod? V. tr. Stric, h├«rbu─şesc, deteriorizez: m─ş-a─ş hodorogit c─âru╚Ťa. V. refl. M─â uzez, m─â stric, (fig.) ├«mb─âtr├«nesc, perd memoria: c─âru╚Ťa, (fig.) baba sÔÇÖa hodorogit.
HODOROG s. babalîc, baccea, căzătură, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)
hodorogi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. FLEC─éRI. ├ÄNDRUGA. ├ÄNVECHI. P─éL─éVR─éGI. RAMOLI. R─éGU╚śI. SPOROV─éI. STRICA. TR─éNC─éNI. UZA.
HODOROGI vb. 1. a dur─âi, a durui, a hurui, (rar) a turui, (pop.) a tr─ânc─âni, (reg.) a hurdui, a tronc─âni, (prin Ban.) a tr─âsc─âri. (C─âru╚Ťa ~ pe strada pietruit─â.) 2. a cl─âtina, a h├«╚Ť├«i, a h├«╚Ť├«na, a hurduca, a hurduc─âi, a hurui, a scutura, a zdronc─âni, a zdruncina, a zg├«l╚Ť├«i, a zgudui, (reg.) a b─âl─âb─âni, (Mold.) a dr├«g├«i, (Ban.) a zducni. (C─âru╚Ťa l-a ~ zdrav─ân.)
hodoroaga, joc* popular rom├ónesc, de b─ârba╚Ťi, ├«nt├ólnit ├«n S Transilvaniei ╚Öi ├«n Dobrogea. Se joac─â ├«n cerc cu bra╚Ťele ├«n lan╚Ť. Are ritm* asimetric, melodie proprie ╚Öi mi╚Öcare moderat─â; pa╚Öi simpli cu deplas─âri bilaterale altern├ónd cu pa╚Öi s─âri╚Ťi ├«ncruci╚Öa╚Ťi (├«n fa╚Ť─â ╚Öi ├«n spate) executa╚Ťi pe direc╚Ťia invers─â rotirii acelor de ceasornic. Sin.: ╚Öchioapa.
hodorog├ş, vb. tranz. ÔÇô 1. A face zgomot ├«n mers; a hurui, a zdr─âng─âni: ÔÇ×Cine umbl─â p├ón pod ╚Öi nu hodoroge╚ÖteÔÇŁ (Fumul). 2. A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost: ÔÇ×Cine hodoroge╚Öte / Pu╚Ťin lucru ispr─âve╚ÖteÔÇŁ (Calendar, 1980: 21). ÔÇô Din hodorog (onomatopee) (DEX, MDA).
hodorog├ş, vb. tranz. ÔÇô 1. A face zgomot ├«n mers; a hurui, a zdr─âng─âni: ÔÇ×Cine umbl─â p├ón pod ╚Öi nu hodoroge╚ÖteÔÇŁ (Fumul). 2. A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost: ÔÇ×Cine hodoroge╚Öte / Pu╚Ťin lucru ispr─âve╚ÖteÔÇŁ (Calendar 1980: 21). ÔÇô Din hodorog (onomatopee).

Hodorogi dex online | sinonim

Hodorogi definitie

Intrare: hodorogi
hodorogi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hodorog
hodorog substantiv neutru interjec╚Ťie substantiv masculin
hodoronc interjec╚Ťie