Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 951859:

odoleán, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâțului (Borza, 1968: 177). Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. ♦ (mag.) Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei (Butură, 1979: 173). – Din ucr. odoljan (Scriban, DEX, MDA).

Hodolean dex online | sinonim

Hodolean definitie