HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec.

HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. (Reg.) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. – Et. nec.

HOÁSPĂ, hoaspe, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Învelișul grăuntelui de cereale; pleavă. Grîul... numit ceacîr are mustăți, paiul este sec și bobul, învălit in hoaspă (pleavă), mic. I. IONESCU, P. 239. ♦ Tărîțe. Se cerne făina întăi prin sîtă rară, ca să rămîie hoaspa. ȘEZ. V 53. 2. (Transilv.) Păstaie uscată de fasole sau de mazăre, după ce s-au scos boabele.

hoáspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoáspei; pl. hoáspe

hoáspă s. f., g.-d. art. hoáspei; pl. hoáspe

HOÁSPE s. pl. v. strujitură, talaș.

HOÁSPĂ ~e f. pop. Învelișul boabelor de cereale sau al unor plante leguminoase (fasole, mazăre). A curăța de ~. /Orig. nec.

hoáspă, hoáspe, s.f. (reg.) 1. înveliș (al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, mazăre, de strugure); pieliță, pojghiță, coajă. 2. fâșiile de lemn luate de tâmplar cu gealăul; talași. 3. spumă plutitoare pe borșul din putini; floare.

hoaspă f. coaja cerealelor. [Și voaspă, de origină necunoscută].

hoáspă (oa dift.) f., pl. e (din forma maĭ veche voaspă, d. vsl. rus. vosk, ceară. Întîĭ s’a zis despre ceara rămasă de la storsu fagurilor, apoĭ și despre alte resturĭ. V. boască). Trans. Rămășiță de poame (strugurĭ, prune), stoarse, tescovină: hoaspe de strugurĭ. Surcele de la rîndea: hoaspe de gealăŭ. Est. Col. Pojghița boabelor de grîne saŭ de legume: hoaspă de grîŭ. Spuma de deasupra borșuluĭ în putină: hoaspă de borș. V. huște.

hoaspe s. pl. v. STRUJITURĂ. TALAȘ.

hoáspă, hoaspe, s.f. – 1. Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre: „Ia, tăt hoaspa tărâțî / Di pă asupra sâtii” (Papahagi, 1925: 234). ♦ (onom.) Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALRRM, 1969). 2. Coajă de poame: „Ca să faci vinul roșu, trebuie să fermenteze pe hoște, rămâne 4-5 zile în coajă...” (Ulmeni, 2013). – Et. nec. (DEX).

hoáspă, -e, s.f. – Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre. Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALR 1969). – Et. nec.