hoancă definitie

12 definiții pentru hoancă

HOÁNCĂ, hoance, s. f. Hoanghină. Întrebă de soacră-sa numind-o, ca de obicei, hoanca. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.]
hoáncă (pop.) s. f., g.-d. art. hoáncei; pl. hoánce
hoáncă s. f., g.-d. art. hoáncei; pl. hoánce
HOÁNCĂ s. v. baborniță, cotoroanță, hoașcă, zgripțuroaică.
hoáncă (hoánce), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea).
HOÁNCĂ ~ce f. pop. peior. Femeie bătrână și rea; hoașcă; hoanghină; hârcă. /Orig. nec.
hoáncă2, hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă.
hoancă (hoanghină) f. băborniță răutăcioasă: hoanghina pune mâna și pe tablaua cea de aur CR. [Origină necunoscută].
2) hoáncă (oa dift.) f., pl. e (cp. cu hoagă și cu sîrb. hunka). Vest. Vale, hobaĭe: În cotro cu oĭ pornea, Toate hoancele răsuna, De codriĭ se legăna (P. P. la N. Dens. 601).
1) hoáncă (oa dift.) f. pl. e (cp. cu hoanghină). Mold. sud. Hoașcă.
hoancă s. v. BABORNIȚĂ. COTOROANȚĂ. HOAȘCĂ. ZGRIPȚUROAICĂ.

hoancă dex

Intrare: hoancă
hoancă substantiv feminin