hoágă, hoáge, s.f. (reg.) groapă cu apă.

hoágă (oa dift.) f., pl. e (d. hogaș, văgaș). Vest. Văgăună, japină.

HOAGĂ, b., ard. (Paș) < subst. „groapă cu apă” (DLR), Pașca îl explică greșit, din confuzia ce face cu hoală; de fapt: „vălcea ascunsă”, „coclaură” (Sc).