9 definiții pentru hoțire
HOȚÍ, hoțesc,
vb. IV.
Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦
Tranz. A fura. – Din
hoț. HOȚÍ, hoțesc,
vb. IV.
Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦
Tranz. A fura. – Din
hoț. HOȚÍ, hoțesc,
vb. IV.
Intranz. 1. A duce viață de hoț. Cu doi ani în urmă se ridicase un bandit cu faimă: Naum Naslung. Hoțise cu pricepere și se făcuse nevăzut dintr-o dată. SADOVEANU, P. M. 116. ♦
Tranz. (Rar) A fura. După ce împărțiră Toate cîte le hoțiră... Începură să-și ureze Sănătoși să ospeteze. PANN, P. V. I 70.
2. A haiduci. Cu drag vă voi cinsti... Cît în codru voi hoți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 289. Codrene, voinicele, Spune tu domniei-mele, Mulți creștini ai omorît Cît în țeară ai hoțit? ALECSANDRI, P. P. 89.
hoțí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. hoțésc,
imperf. 3
sg. hoțeá;
conj. prez. 3 să hoțeáscă
hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă HOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage. A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoț hoțì v. a face hoții: ei hoțesc împreună.
hoți vb. v. FURA. HAIDUCI. LUA. SUSTRAGE. Hoțire dex online | sinonim
Hoțire definitie
Intrare: hoți
hoți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a