HLUJ ~i m. reg. v. HLUJAN /Orig. nec.

hluj, hluji, s.m. (și hlújuri) 1. tulpină bățoasă a unor plante erbacee mari (ca porumbul); cocean. 2. cotor.

hluj (hlujer, hlujan) m. 1. cocean: hlujeni de mazăre; 2. coceanul firului de porumb; 3. cotor: hlujerii crinilor. [Origină necunoscută].

hluj și hluján m., pl. anĭ și enĭ, ca strujenĭ, cocenĭ (sîrb. hlud, rus. hlud, prăjină, d. vsl. hlondŭ, vargă, rudă cu huludeț și haldan. Bern. 1, 190). Est. Cotor de popușoĭ, cocean, cĭocan, strujan. – Și hlújer. La Cant. hlúger. În Munt. lújer, în Trans. lúger.