HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej.

HLEI, hleiuri, s. n. (Reg.) Pământ argilos. – Din ucr. hlej.

HLÉI, hleiuri, s. n. (Regional) Pămînt argilos, mlăștinos. În vale-i jilăveală mare; nu-i departe pîrăul; acolo sînt urmele... Vasile se plecă asupra hleiului jilav. SADOVEANU, O. III 560.

hlei (reg.) s. n., pl. hléiuri

hlei (pământ argilos) s. n., pl. hléiuri

HLEI s. v. argilă, clisă, humă, lut, pământ.

HLÉI ~iuri n. pop. Pământ lutos de culoare verzuie sau vânătă. /<ucr. hlej

hleiu n. pământ galben argilos. [Cf. cleiu].

hleĭ n., pl. urĭ (rut. hleĭ. V. glie). Est. Clisă, noroĭ lipicĭos.

hlei s. v. ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. LUT. PĂMÎNT.