12 definiții pentru hlamidă
HLAMÍDĂ, hlamide,
s. f. 1. Mantie amplă de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc.
2. Mantie purpurie purtată de împărații și arhiereii bizantini. – Din (
1)
fr. chlamyde, (
2)
sl. hlamida. HLAMÍDĂ, hlamide,
s. f. 1. Mantie făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă albă sau roșie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci și romani în călătorii, la festivități etc.
2. Mantie împărătească sau arhierească la bizantini. – Din (
1)
fr. chlamyde, (
2)
sl. hlamida.
HLAMÍDĂ, hlamide,
s. f. 1. (La greci și la romani) Bucată dreptunghiulară de stofă (albă sau roșie ca purpura), care se purta (în călătorie, la festivități etc.) prinsă cu o agrafă pe umărul drept.
V. mantie. Bătrînul Lucullus, apărîndu-și ochii obosiți cu mîneca largă a hlamidei, privea spre for. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. Torent lung de umbre-antice, în lumină el apare, Strălucind sub arme scumpe, sub hlamide consulare. ALECSANDRI, P. III 93.
2. (La bizantini) Mantie împărătească sau arhierească. Visam hlamida sacerdotală. GALACTION, O. I 335. Veșmintele... arătau că este unul din nalții dregători ai bisericii bizantine... pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu cusută cu palme de fir pe poale. ODOBESCU, S. I 133. Moldavia se face cunoscută, și împăratul Bizanției trimite domnitorului ei hlamidă. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ (Metaforic) Întîrziată fără vreme, Se plimbă Toamna prin grădini, Cu faldurii hlamidei plini De crizanteme. TOPÎRCEANU, M. 33. Noaptea – o crăiasă – Pășește aiurită, ca visurile mele, Mișcînd, la pasul vremii, hlamida ei de stele. CERNA, P. 13. Iată vin și gîndâceii în hlamide smălțuite. ALECSANDRI, P. A. 125. ♦ (Rar) Pelerină. Erau albi drumeții de parcă erau ninși, Le fluturau în urmă hlamidele în vînt. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 33.
hlamídă s. f.,
g.-d. art. hlamídei;
pl. hlamíde
hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde HLAMÍDĂ s. mantie, (rar) purpură, (înv.) plașcă. (~ împărătească.) HLAMÍDĂ s.f. Mantie de formă dreptunghiulară din stofă purtată pe umăr de vechii greci și romani. [< lat., gr. chlamys, cf. fr. chlamyde].
HLAMÍDĂ s. f. mantie amplă, purtată de vechii greci și romani, fără mâneci, dreptunghiulară, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr. chlamyde)
hlamídă (hlamíde), s. f. – Mantie. –
2. Mantie împărătească.
Ngr. χλαμύδα, în parte prin intermediul
sl. chlamida (
sec. XVII) și modern din
fr. chlamyde, cu primul sens.
HLAMÍDĂ ~e f. 1) (în antichitatea greacă și romană) Mantie confecționată dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă de culoare albă sau roșie, purtată la ceremonii sau în călătorii, fiind prinsă cu o agrafă pe umăr. 2) (în Imperiul bizantin) Mantie împărătească sau arhierească. /<sl. hlamida, fr. chlamyde hlamidă f.
1. manta greco-romană, sumeasă pe umărul drept și încheiată cu o copcă: sub hlamide consulare AL.;
2. mantie regală: întinde pe ai tăi umeri hlamida AL.;
3. fig. gândăceii ’n hlamide smălțuite AL.
HLAMIDĂ s. mantie, (rar) purpură, (înv.) plașcă. Hlamidă dex online | sinonim
Hlamidă definitie
Intrare: hlamidă
hlamidă substantiv feminin