hládnic, hladníce, s.n. (reg., înv.) teren, bucată de pământ lângă un râu, cu multă răchită și arbuști; răchitiș.

hládnic, V. vladnic.

vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n.