historiá vb., ind. prez. 3 sg. historiáză

HISTORIÁ vb. I. tr. (Liv.) A orna cu desene sau cu picturi, reprezentând legende, scene istorice etc. [Pron. ri-a-, p.i. 3,6 -iază, var. istoria vb. I. / < fr. historier, it. istoriare].

HISTORIÁ vb. tr. a orna cu desene sau picturi (legende, scene istorice). (< fr. historier)