HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine.

!histamínă (his-ta-/hist-a-) s. f., g.-d. art. histamínei; pl. histamíne

histamínă s. f. (sil. mf. hist-) → amină

HISTAMÍNĂ s.f. (Biol.) Amină care se găsește în cornul secarei, în hipofiză etc. și care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „histamină”. [< fr. histamine].

HISTAMÍNĂ s. f. amină prezentă în unele organisme vegetale și animale, cu o puternică acțiune vasodilatatoare. (< fr. histamine)

HISTAMÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Amină biogenă rezultată din decarboxilarea histidinei. Prezentă în țesuturile vegetale și animale, h. are acțiuni multiple: vasodilatație puternică și hipotensiune, excitarea musculaturii netede, hipersecrețiile glandulare, creșterea permeabilității capilare, rol important în șocul anafilactic etc. V. histidină.