7 definiții pentru hirtă
HÍRTĂ, hirte,
s. f. (
Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din
germ. Viertel. HÍRTĂ, hirte,
s. f. (
Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din
germ. Viertel. HÍRTĂ, hirte,
s. f. (
Mold.) Un sfert de pogon. Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzeșul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan. ALECSANDRI, T. 1358.
hírtă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hírtei;
pl. hírte
hírtă s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte hirtă f. Mold. a patra parte dintr’un pogon: o hirtă de loc AL. [V. firtă].
fírtă f., pl. e (din răd. luĭ firtaĭ, firtac, sfert). Mold. Un sfert de pogon de vie (de ordinar o sută de butucĭ). Porțiunea de arătură pe care țăraniĭ o lucraŭ boĭeruluĭ. – Pop.
hirtă și (nord)
cirtă. V.
cirtă. Hirtă dex online | sinonim
Hirtă definitie