hirtă definitie

7 definiții pentru hirtă

HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Reg.) Unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu un sfert de pogon. – Din germ. Viertel.
HÍRTĂ, hirte, s. f. (Mold.) Un sfert de pogon. Au cumpărat la leat 1812 o hirtă de loc de la răzeșul Toadir Arbure, pe preț de-un cal bălan. ALECSANDRI, T. 1358.
hírtă (reg.) s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte
hírtă s. f., g.-d. art. hírtei; pl. hírte
hirtă f. Mold. a patra parte dintr’un pogon: o hirtă de loc AL. [V. firtă].
fírtă f., pl. e (din răd. luĭ firtaĭ, firtac, sfert). Mold. Un sfert de pogon de vie (de ordinar o sută de butucĭ). Porțiunea de arătură pe care țăraniĭ o lucraŭ boĭeruluĭ. – Pop. hirtă și (nord) cirtă. V. cirtă.

hirtă dex

Intrare: hirtă
hirtă substantiv feminin