Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru hirsut

HIRS├ÜT, -─é, hirsu╚Ťi, -te, adj. 1. Cu p─ârul ╚Öi cu barba ne├«ngrijite. 2. Fig. Aspru, grosolan. ÔÖŽ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre frunze, tulpini) Prev─âzut cu peri lungi, rigizi; hispid. ÔÇô Din fr. hirsute, lat. hirsutus.
HIRS├ÜT, -─é, hirsu╚Ťi, -te, adj. 1. Cu p─ârul ╚Öi cu barba ne├«ngrijite. 2. Aspru, grosolan. ÔÖŽ Posac, ursuz, taciturn. 3. (Bot.; despre un organ) Prev─âzut cu peri lungi, rigizi; hispid. ÔÇô Din fr. hirsute, lat. hirsutus.
HIRS├ÜT, -─é, hirsu╚Ťi, -te, adj. (Fran╚Ťuzism, despre oameni) 1. Cu p─ârul ╚Öi barba ne├«ngrijit─â; zb├«rlit. Era l├«ng─â un g─âligan ├«nalt ╚Öi hirsut. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 5/5. Pescarul de demult ├«╚Öi contempla imaginea hirsut─â ├«n oglinda b─âl╚Ťii. SADOVEANU, V. F. 60. 2. Aspru, grosolan; posac, ursuz, moroc─ânos. Caracter hirsut. ÔŚŐ (Metaforic) Nici o ├«ndoial─â nu ├«ncape c─â un model destinat s─â supravie╚Ťuiasc─â, din genera╚Ťiuni ├«n genera╚Ťiuni, ziditorului s─âu, nu poate s─â constea dintr-o limb─â ├«n╚Ťesat─â cu termeni hirsu╚Ťi. MACEDONSKI, O. IV 125.
hirs├║t adj. m., pl. hirs├║╚Ťi; f. hirs├║t─â, pl. hirs├║te
hirs├║t adj. m., pl. hirs├║╚Ťi; f. sg. hirs├║t─â, pl. hirs├║te
HIRSÚT adj. v. ciufulit, deranjat, insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neîngrijit, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz, vâlvoi, zbârlit.
HIRS├ÜT, -─é adj. 1. Ne├«ngrijit, cu barba ╚Öi cu p─ârul zb├órlit. 2. Aspru, grosolan. ÔÖŽ Ursuz. 3. (Bot.; despre un organ) Prev─âzut cu peri lungi, rigizi. [< fr. hirsute, cf. lat. hirsutus].
HIRS├ÜT, -─é adj. 1. ne├«ngrijit, cu barba ╚Öi cu p─ârul zburlite. 2. (fig.) aspru, grosolan. ÔŚŐ ursuz, posac. 3. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi ╚Öi rigizi; hispid. (< fr. hirsute, lat. hirsutus)
HIRS├ÜT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care are p─ârul ╚Öi barba ne├«ngrijite; zb├órlit; ciufulit. 2) Care v─âde╚Öte o purtare lipsit─â de polite╚Ťe; grosolan; brutal. 3) Care v─âde╚Öte ├«n permanen╚Ť─â rea dispozi╚Ťie ╚Öi nemul╚Ťumire; ursuz; posac. Caracter ~. 4) (despre organisme vegetale) Care are peri lungi ╚Öi tari. /<fr. hirsute, lat. hirsutus
hirsut adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEÎNGRIJIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ. VÎLVOI. ZBÎRLIT.

Hirsut dex online | sinonim

Hirsut definitie

Intrare: hirsut
hirsut adjectiv