HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.[1]

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).

HIROTONÍT, hirotoniți, adj. Hirotonisit. – V. hirotoni.

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.

HIROTONÍT, hirotoniți, adj. m. Hirotonisit.

hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă

hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă

HIROTONÍ vb. v. hirotonisi.

HIROTONÍT adj. (BIS.) v. hirotonisit.

A HIROTONÍ ~ésc tranz. v. A HIROTONISI.

A SE HIROTONÍ mă ~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.

HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.

HIROTONIT adj. (BIS.) hirotonisit, (pop.) sfințit. (Diacon ~.)