hirotonisire definitie

21 definiții pentru hirotonisire

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV] – Din sl. herotonisati.
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.
HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati.
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi și rezultatul ei; hirotonie, hirotonire. – V. hirotonisi.
HIROTONOSÍ, hirotonosesc, vb. IV. Tranz. V. hirotonisi.
HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosí vb. IV.
HIROTONISÍRE, hirotonisiri, s. f. Acțiunea de a hirotonisi; ridicare la rangul de preot (mai rar, de arhiereu), consacrare.
HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.
hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă
*hirotonisíre s. f., art. hirotonisírea, g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri
hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoniseáscă
hirotonisíre s. f., g.-d. art. hirotonisírii; pl. hirotonisíri
HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)
HIROTONISÍRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)
A HIROTONISÍ ~ésc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati
A SE HIROTONISÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati
hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].
hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.
HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)
HIROTONISIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)

hirotonisire dex

Intrare: hirotonisi
hirotonisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hirotonosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hirotonisire
hirotonisire substantiv feminin