Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru hirotonisi

HIROTON├Ź, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. ÔÇô Din hirotonie (derivat regresiv).
HIROTONIS├Ź, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. dup─â canoanele Bisericii cre╚Ötine; a hirotoni. [Var.: hirotonos├ş vb. IV] ÔÇô Din sl. herotonisati.
HIROTONOS├Ź vb. IV v. hirotonisi.
HIROTON├Ź, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. dup─â canoanele bisericii cre╚Ötine; a hirotonisi. ÔÇô Din hirotonie (derivat regresiv).
HIROTONIS├Ź, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. dup─â canoanele bisericii cre╚Ötine; a hirotoni. [Var.: hirotonos├ş vb. IV.] ÔÇô Din sl. herotonisati.
HIROTONOS├Ź, hirotonosesc, vb. IV. Tranz. V. hirotonisi.
HIROTON├Ź, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.
HIROTONIS├Ź, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (├Än ritualul bisericii cre╚Ötine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preo╚Ťi; p. ext. a face pe cineva, dup─â canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. Dup─â ce a fost hirotonisit diacon, Creang─â a urmat cursurile ╚Öcolii de ├«nv─â╚Ť─âtori de la Ia╚Öi. SADOVEANU, E. 93. ÔŚŐ Refl. Fig. (Atestat ├«n forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. ÔÇô Variant─â: hirotonos├ş vb. IV.
HIROTONOS├Ź vb. IV v. hirotonisi.
hiroton├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hiroton├ęsc, imperf. 3 sg. hirotone├í; conj. prez. 3 s─â hirotone├ísc─â
hirotonis├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hirotonis├ęsc, imperf. 3 sg. hirotonise├í; conj. prez. 3 s─â hirotonise├ísc─â
hiroton├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hiroton├ęsc, imperf. 3 sg. hirotone├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. hirotone├ísc─â
hirotonis├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hirotonis├ęsc, imperf. 3 sg. hirotonise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. hirotonise├ísc─â
HIROTON├Ź vb. v. hirotonisi.
HIROTONIS├Ź vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preo╚Ťi, (pop.) a (se) sfin╚Ťi. (A ~ un cleric.)
A HIROTON├Ź ~├ęsc tranz. v. A HIROTONISI.
A SE HIROTON├Ź m─â ~├ęsc intranz. v. A SE HIROTONISI.
A HIROTONIS├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se hirotoniseasc─â. /<sl. herotonisati
A SE HIROTONIS├Ź m─â ~├ęsc intranz. A trece ├«n tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati
hirotonis├Č v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune m├óinile peste cineva].
hirotonis├ęsc v. tr. (ngr. hiroton├│, aor. chirot├│nisa, d. vgr. heir, m├«n─â ╚Öi te├şno, ├«ntind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc ├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune mare. V. popesc 2.
HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preo╚Ťi, (pop.) a (se) sfin╚Ťi.
HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preo╚Ťi, (pop.) a (se) sfin╚Ťi. (A ~ un cleric.)

Hirotonisi dex online | sinonim

Hirotonisi definitie

Intrare: hirotoni
hirotoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hirotonisi
hirotonisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hirotonosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a