hirotonire definitie

2 intrări

16 definiții pentru hirotonire

HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotonisi. – Din hirotonie (derivat regresiv).
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. – V. hirotoni.
HIROTONÍ, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.
HIROTONÍRE, hirotoniri, s. f. Hirotonisire.
hirotoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 să hirotoneáscă
hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri
hirotoní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonésc, imperf. 3 sg. hirotoneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoneáscă
hirotoníre s. f., g.-d. art. hirotonírii; pl. hirotoníri
HIROTONÍ vb. v. hirotonisi.
HIROTONÍRE s. v. hirotonisire.
A HIROTONÍ ~ésc tranz. v. A HIROTONISI.
A SE HIROTONÍ mă ~ésc intranz. v. A SE HIROTONISI.
HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți.
HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonisire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui diacon.)

hirotonire dex

Intrare: hirotoni
hirotoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hirotonire
hirotonire substantiv feminin