Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru hirotonire

HIROTON├Ź, hirotonesc, vb. IV Tranz. A hirotonisi. ÔÇô Din hirotonie (derivat regresiv).
HIROTON├ŹRE, hirotoniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a hirotoni ╚Öi rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. ÔÇô V. hirotoni.
HIROTON├Ź, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. dup─â canoanele bisericii cre╚Ötine; a hirotonisi. ÔÇô Din hirotonie (derivat regresiv).
HIROTON├ŹRE, hirotoniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a hirotoni ╚Öi rezultatul ei; hirotonisire, hirotonie. ÔÇô V. hirotoni.
HIROTON├Ź, hirotonesc, vb. IV. Tranz. A hirotonisi.
HIROTON├ŹRE, hirotoniri, s. f. Hirotonisire.
hiroton├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hiroton├ęsc, imperf. 3 sg. hirotone├í; conj. prez. 3 s─â hirotone├ísc─â
hiroton├şre s. f., g.-d. art. hiroton├şrii; pl. hiroton├şri
hiroton├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. hiroton├ęsc, imperf. 3 sg. hirotone├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. hirotone├ísc─â
hiroton├şre s. f., g.-d. art. hiroton├şrii; pl. hiroton├şri
HIROTON├Ź vb. v. hirotonisi.
HIROTON├ŹRE s. v. hirotonisire.
A HIROTON├Ź ~├ęsc tranz. v. A HIROTONISI.
A SE HIROTON├Ź m─â ~├ęsc intranz. v. A SE HIROTONISI.
HIROTONI vb. (BIS.) a (se) hirotonisi, a (se) popi, a (se) preo╚Ťi, (pop.) a (se) sfin╚Ťi.
HIROTONIRE s. (BIS.) hirotonie, hirotonisire, (pop.) sfin╚Ťire, (├«nv.) sfin╚Ťitur─â. (~ unui diacon.)

Hirotonire dex online | sinonim

Hirotonire definitie

Intrare: hirotoni
hirotoni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: hirotonire
hirotonire substantiv feminin