hirotonie definitie

12 definiții pentru hirotonie

HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire. – Din sl. hirotonija.
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Acțiunea de a hirotoni și rezultatul ei; hirotonisire, hirotonire. – Din sl. hirotonija.
HIROTONÍE, hirotonii, s. f. Hirotonisire.
hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile
hirotoníe s. f., art. hirotonía, g.-d. art. hirotoníei; pl. hirotoníi, art. hirotoníile
HIROTONÍE s. v. hirotonisire.
hirotoníe (hirotoníi), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ.
hirotonie f. învestire cu darul preoției ce se face prin punerea mâinilor sau binecuvântarea arhiereului.
hirotoníe f. (ngr. [d. vgr.] hirotonia). Consacrațiune, preuțire.
HIROTONIE s. (BIS.) hirotonire, hirotonisire, (pop.) sfințire, (înv.) sfințitură. (~ unui preot.)
HIROTONÍE (< gr. heirotonia „punerea mâinii”) s. f. (În ritualul creștin) Taină a preoției în care, prin rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, prin binecuvântare și prin punerea sacramentală a mâinilor, de către episcop (sau doi-trei episcopi), pe capul slujitorilor sacerdotali, aceștia sunt consacrați într-una dintre cele trei trepte: diacon, preot, arhiereu. Sin. hirotinisire.
hirotoníe, hirotonii s. f. Una dintre cele șapte taine creștine, oficiată de arhiereu (sau arhierei), care, prin invocarea Duhului Sfânt și punerea mâinilor pe capul candidaților, îi învestesc cu harul preoției (diaconie, preoție și arhierie) și le dă puterea de a săvârși sfintele taine, de a învăța și a conduce pe calea mântuirii pe credincioșii din eparhiile sau parohiile încredințate lor spre păstorire; hirotonisire. – Din sl. hirotonija.

hirotonie dex

Intrare: hirotonie
hirotonie substantiv feminin