hiritisire definitie

2 intrări

28 definiții pentru hiritisire

FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisí, hiritisí vb. IV] – Din ngr. hiritizó.
FIRITISÍRE, firitisiri, s. f. (Fam.) Faptul de a firitisi; felicitare. [Var.: (înv.) hiritisíre s. f.] – V. firitisi.
HERETISÍ vb. IV v. hiritisi.
HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.
HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.
FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.
HERETISÍ vb. IV V. hiritisi.
HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí, firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.
HIRITISÍRE, hiritisiri, s. f. (Înv.) Faptul de a hiritisi; felicitare. – V. hiritisi.
FIRITISÍ vb. IV v. hiritisi.
HERETISÍ vb. IV v. hiritisi.
HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisí (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisí (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV.
HIRITISÍRE, hiritisiri, s. f. (Învechit) Faptul de a hiritisi; felicitare. Se zăpăci, nefiind meșter în hiritisirile lungi și ceremonioase. REBREANU, I. 36.
!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă
!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri
hiritisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hiritisésc, imperf. 3 sg. hiritiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hiritiseáscă
hiritisíre s. f., g.-d. art. hiritisírii; pl. hiritisíri
HIRITISÍ vb. v. felicita.
HIRITISÍRE s. v. felicitare.
heretisí (heretisésc, heretisít), vb.1. A saluta, a de binețe. – 2. A felicita. – Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi, Dict., 195). Sec. XVIII. – Der. hiritiseală (var. firitiseală), s. f. (felicitare); heretismă, s. f. (felicitare), din ngr. χαιρέτισμα, înv.; heretisanie, s. f. (înv., felicitare), din v. sb. heretisanije (cf. Vasmer, Gr., 63).
firitisí, firitisésc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).
firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR.
heretisì (hiritisì) v. 1. a felicita: să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-săi ISP.; 2. pop. a cinsti cu băutură. [Gr. mod.].
hiritisì v. V. heretisì.
heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.
hiritisésc, V. heretisesc.
hiritisi vb. v. FELICITA.
hiritisire s. v. FELICITARE.

hiritisire dex

Intrare: firitisi
firitisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
hiritisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
heretisi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: firitisire
firitisire
hiritisire substantiv feminin