FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV (Fam.) A felicita. [Var.: (înv.) heretisí, hiritisí vb. IV] – Din ngr. hiritizó.

FIRITISÍRE, firitisiri, s. f. (Fam.) Faptul de a firitisi; felicitare. [Var.: (înv.) hiritisíre s. f.] – V. firitisi.

HERETISÍ vb. IV v. hiritisi.

HIRITISÍ vb. IV v. firitisi.

HIRITISÍRE s. f. v. firitisire.

FIRITISÍ, firitisesc, vb. IV. Tranz. V. hiritisi.

HERETISÍ vb. IV V. hiritisi.

HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí, firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.

HIRITISÍRE, hiritisiri, s. f. (Înv.) Faptul de a hiritisi; felicitare. – V. hiritisi.

FIRITISÍ vb. IV v. hiritisi.

HERETISÍ vb. IV v. hiritisi.

HIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A felicita. Bătrînul Ștefănescu privea și asculta cu o față prietenoasă, ca și cînd oamenii l-ar fi hiritisit. REBREANU, R. II 167. Hai să-l hiritisim pentru fericirea lui. ALECSANDRI, T. 589. – Variante: heretisí (CARAGIALE, O. VII 168, ISPIRESCU, L. 257, DONICI, F. 60), firitisí (TEODORESCU, P. P. 620) vb. IV.

HIRITISÍRE, hiritisiri, s. f. (Învechit) Faptul de a hiritisi; felicitare. Se zăpăci, nefiind meșter în hiritisirile lungi și ceremonioase. REBREANU, I. 36.

!firitisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. firitisésc, imperf. 3 sg. firitiseá; conj. prez. 3 să firitiseáscă

!firitisíre (fam.) s. f., g.-d. art. firitisírii; pl. firitisíri

hiritisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hiritisésc, imperf. 3 sg. hiritiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hiritiseáscă

hiritisíre s. f., g.-d. art. hiritisírii; pl. hiritisíri

HIRITISÍ vb. v. felicita.

HIRITISÍRE s. v. felicitare.

heretisí (heretisésc, heretisít), vb. – 1. A saluta, a de binețe. – 2. A felicita. – Var. hiritisi, firitisi. Mr. hirițescu, hiritisescu. Ngr. χαιρετίζω, de la χαιρετῶ „a saluta” (DAR; Gáldi, Dict., 195). Sec. XVIII. – Der. hiritiseală (var. firitiseală), s. f. (felicitare); heretismă, s. f. (felicitare), din ngr. χαιρέτισμα, înv.; heretisanie, s. f. (înv., felicitare), din v. sb. heretisanije (cf. Vasmer, Gr., 63).

firitisí, firitisésc, vb. IV (înv.) 1. a felicita. 2. a cinsti cu băutură (pe cineva).

firitisì v. V. heretisì: ca să ne firitisească CAR.

heretisì (hiritisì) v. 1. a felicita: să heretisească pe împărat pentru scăparea fie-săi ISP.; 2. pop. a cinsti cu băutură. [Gr. mod.].

hiritisì v. V. heretisì.

heretisésc și hiritisésc v. tr. (ngr. heretizo [aor. herétisa], d. vgr. hairetizo, felicit, d. hairo, mă bucur, háris, grație. V. har). Rar azĭ. Felicit.

hiritisésc, V. heretisesc.

hiritisi vb. v. FELICITA.

hiritisire s. v. FELICITARE.