hir definitie

7 definiții pentru hir

HIR s. v. informație, știre, veste.
hir s. n. – Știre, veste, noutate. – Var. hiriu. Mag. hir (DAR). În Trans.Der. hireș, adj. (faimos, celebru), din mag. hires.
hir s. v. INFORMAȚIE. ȘTIRE. VESTE.
hir1, hire, s.n. – Fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare” (Calendar, 1980: 86). – Cf. fir (< lat. filum).
hir2, hiri, s.n. – (reg.) Veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” (Țiplea, 1906: 189). – Din magh. hir „veste” (DA, cf. DER; MDA).
hir1, -e, s.n. – Fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare” (Calendar 1980: 86). – Cf. fir (< lat. filum).
hir2, -i, s.n. – Veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” (Țiplea 1906: 189). – Din magh. hir „veste”.

hir dex