HIPOXÍE s.f. Scădere a cantității de oxigen în țesuturi, medii de cultură sau aer. [Gen. -iei. / < fr. hypoxie].

HIPOXÍE s. f. anoxie. (< fr. hypoxie)

HIPOXÍE f. Stare patologică constând în scăderea cantității de oxigen în țesuturi. /<fr. hypoxie

HIPOXÍE (< fr.) s. f. (MED.) Oxigenare insuficientă a țesuturilor cauzată de o concentrație a oxigenului în sânge sub limita normală (c. 1 l oxigen la 600-700 g hemoglobină).