hipotrofie definitie

8 definiții pentru hipotrofie

HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, din cauza unei proaste nutriții ori a unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.
HIPOTROFÍE, hipotrofii, s. f. Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei proaste nutriții ori unui proces maladiv. – Din fr. hypotrophie.
HIPOTROFÍE s. f. (În opoziție cu hipertrofie) Dezvoltare insuficientă a volumului unui organ sau a unui țesut datorită unei nutriții reduse sau insuficiente, ori unui proces maladiv.
hipotrofíe (-po-tro-) s. f., art. hipotrofía, g.-d. art. hipotrofíei; pl. hipotrofíi, art. hipotrofíile
hipotrofíe s. f. (sil. -tro-) → trofie
HIPOTROFÍE s.f. Dezvoltare insuficientă a unui organ sau a unui țesut. [< fr. hypotrophie, cf. gr. hypo – sub, trophe – hrană].
HIPOTROFÍE s. f. dezvoltare insuficientă a unui organ sau țesut. (< fr. hypotrophie)
HIPOTROFÍE f. Stare patologică constând în dezvoltarea insuficientă a unui organ sau țesut. [Sil. -po-tro-] /<fr. hypotrophie

hipotrofie dex

Intrare: hipotrofie
hipotrofie substantiv feminin
  • silabisire: -tro-