HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică cauzată de reducerea secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

HIPOTIROIDÍE, hipotiroidii, s. f. Stare patologică datorită reducerii secreției tiroide și manifestată clinic prin mixedem la adulți și cretinism la copii; hipotiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hypothyroïdie.

hipotiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

hipotiroidíe s.f. (sil. -ro-i-), art. hipotiroidía, g.-d. art. hipotiroidíei; pl. hipotiroidíi, art. hipotiroidíile

HIPOTIROIDÍE s. v. hipotiroidism.

HIPOTIROIDÍE s.f. Boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hypothyroïdie].

HIPOTIROIDÍE s. f. boală cauzată de o hiposecreție a glandei tiroide; hipotiroidism. (< fr. hypothyroïdie)

HIPOTIROIDIE s. (MED.) hipotiroidism.