HIPOTENSIÚNE s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau în condiții obișnuite; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

HIPOTENSIÚNE, hipotensiuni, s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau la unii oameni normali; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension.

HIPOTENSIÚNE s. f. (În opoziție cu hipertensiune) Boală care se manifestă prin tensiune arterială micșorată. – Pronunțat: -si-u-.

hipotensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipotensiúnii

hipotensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipotensiúnii

HIPOTENSIÚNE s. v. hipotonie.

HIPOTENSIÚNE s.f. Micșorare a tensiunii arteriale; hipotonie (3) [în DN]. [Pron. -si-u-. / < fr. hypotension].

HIPOTENSIÚNE s. f. scădere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypotension)

HIPOTENSIÚNE f. Tensiune arterială inferioară celei normale; hipotonie. [G.-D. hipotensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypotension

HIPOTENSIUNE s. (MED.) hipotonie.