hipotalamus definitie

8 definiții pentru hipotalamus

HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a diencefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.
HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.
hipotalámus s. n., pl. hipotalámusuri
hipotalámus s. m., pl. hipotalámuși
hipotalámus s. m., pl. hipotalamuși
HIPOTALÁMUS s. (ANAT.) neurohipofiză.
HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru].
HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus)

hipotalamus dex

Intrare: hipotalamus (pl. -și)
hipotalamus pl. -și substantiv neutru
Intrare: hipotalamus (pl. -uri)
hipotalamus pl. -uri