HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a diencefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

HIPOTALÁMUS, hipotalamusuri, s. n. Formație cenușie a creierului, care corespunde părții inferioare a encefalului, având rol important în reglarea superioară a funcțiilor vegetative ale organismului. – Din fr. hypothalamus.

hipotalámus s. n., pl. hipotalámusuri

hipotalámus s. m., pl. hipotalámuși

hipotalámus s. m., pl. hipotalamuși

HIPOTALÁMUS s. (ANAT.) neurohipofiză.

HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru].

HIPOTALÁMUS s. n. regiune a encefalului situată la baza creierului. (< fr. hypothalamus)