hipoplazie definitie

7 definiții pentru hipoplazie

HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.
HIPOPLAZÍE, hipoplazii, s. f. Dezvoltare incompletă sau insuficientă a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. hypoplasie.
hipoplazíe (-po-pla-) s. f., art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile
hipoplazíe s. f. (sil. -pla-), art. hipoplazía, g.-d. art. hipoplazíei; pl. hipoplazíi, art. hipoplazíile
HIPOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma].
HIPOPLAZÍE s. f. dezvoltare incompletă a unui țesut sau organ. (< fr. hypoplasie)
HIPOPLAZÍE f. Stare patologică constând în dezvoltarea insuficientă a unui țesut sau a unui organ. /<fr. hypoplasie

hipoplazie dex

Intrare: hipoplazie
hipoplazie substantiv feminin
  • silabisire: -pla-