HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

HIPONASTÍE, hiponastii, s. f. Mișcare provocată de creșterea mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. – Din fr. hyponastie.

hiponastíe s. f., art. hiponastía, g.-d. hiponastíi, art. hiponastíei; pl. hiponastíi, art. hiponastíile

hiponastíe s. f. → nastie

HIPONASTÍE s.f. (Biol.) Creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. [< fr. hyponastie].

HIPONASTÍE s. f. creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine concavă. (< fr. hyponastie)