hipofuncțiune definitie

10 definiții pentru hipofuncțiune

HIPOFÚNCȚIE, hipofuncții, s. f. Diminuare a activității unui organ, a unui sistem, a unei funcții. [Var.: hipofuncțiúne s. f.] – Din fr. hypofonction.
HIPOFUNCȚIÚNE s. f. v. hipofuncție.
HIPOFÚNCȚIE, hipofuncții, s. f. Diminuare a activității unui organ, a unui sistem, a unei funcții. [Var.: hipofuncțiúne s. f.] – Din fr. hypofonction.
HIPOFUNCȚIÚNE, hipofuncțiuni, s. f. V. hipofuncție.
hipofúncție (-func-ți-e) s. f., art. hipofúncția (-ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (-ți-i-)
hipofúncție s. f. (sil. -func-ți-e), art. hipofúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. hipofúncției; pl. hipofúncții, art. hipofúncțiile (sil. -ți-i-)
HIPOFÚNCȚIE s.f. (Med.) Activitate scăzută a unui organ. [Var. hipofuncțiune s.f. / < fr. hypofonction].
HIPOFUNCȚIÚNE s.f. v. hipofuncție.
HIPOFÚNCȚIE s. f. (med.) diminuare a activității unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hypofonction)
HIPOFÚNCȚIE f. Stare patologică constând în scăderea activității unui organ sau unui țesut. /<fr. hypofunction

hipofuncțiune dex

Intrare: hipofuncție
hipofuncțiune
hipofuncție substantiv feminin
  • silabisire: -func-ți-e