HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

HIPOFONÍE, hipofonii, s. f. (Fon.) Amuțire a unui sunet. – Din fr. hypophonie.

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

hipofoníe s. f., art. hipofonía, g.-d. art. hipofoníei; pl. hipofoníi, art. hipofoníile

HIPOFONÍE s.f. Amuțire a unui sunet. [Gen. -iei. / < fr. hypophonie].

HIPOFONÍE s. f. amuțire a unui sunet. (< fr. hypophonie)

HIPOFONÍE s. f. (< fr. hypophonie): amuțire a unui sunet din cuvânt.