HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj., s. n. (Despre cuvinte sau despre sufixe; adesea substantivat) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

HIPOCORÍSTIC, -Ă, hipocoristici, -ce, adj. (Despre cuvinte sau despre sufixe) Care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru. – Din fr. hypocoristique.

hipocorístic1 adj. m., pl. hipocorístici; f. hipocorístică, pl. hipocorístice

*hipocorístic2 s. n., pl. hipocorístice

hipocorístic adj. m., pl. hipocorístici; f. sg. hipocorístică, pl. hipocorístice

HIPOCORÍSTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formație lexicală ~.)

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s.n. (Lingv.) (Nume diminutiv) care exprimă sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător. [< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos].

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj., s. n. (diminutiv) care exprimă afecțiune tandră; dezmierdător, alintător. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos)

HIPOCORÍSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte și sufixe) Care exprimă sentimente de afecțiune; mângâietor; dezmierdător; alintător. 2) Care ține de mijloacele expresive și eufemistice ale limbii. /<fr. hypocoristique

ipocoristic a. se zice de numele des-mierdătoare sau familiare ce se dau animalelor și copiilor; mâță și pisică sunt românește termeni ipocoristici (în raport cu cătușă); Dinu și Ghiță sunt forme ipocoristice din Constantin și Gheorghe.

HIPOCORISTIC adj. (LINGV.) alintător, dezmierdător. (Formație lexicală ~.)

HIPOCORÍSTIC, -Ă adj. (< fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos): în sintagma nume hipocoristic (v.).

HIPOCORÍSTIC s. n. (< adj. hipocoristic, -ă < fr. hypocoristique, gr. hypokoristikos < hypokorisma „vorbire mângâietoare”): cuvânt care, datorită sufixului diminutival din structură, exprimă un sentiment de afecțiune, de mângâiere, de alintare, de dezmierdare, ca de exemplu fluieraș, fluturaș, motănaș, struguraș, Ionuț, Mitică, Irinel, Tudorel, Cateluța, Măriuca etc.