hipoacuzie definitie

7 definiții pentru hipoacuzie

HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.
HIPOACUZÍE, hipoacuzii, s. f. Slăbire a acuității auzului. [Pr.: -po-a-] – Din fr. hypoacousie.
hipoacuzíe (-po-a-) s. f., art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile
hipoacuzíe s. f. (sil. -po-a-), art. hipoacuzía, g.-d. art. hipoacuzíei; pl. hipoacuzíi, art. hipoacuzíile
HIPOACUZÍE s.f. Slăbire a acuității urechii, a auzului; surditate. [Pron. -po-a-, gen. -iei. / < fr. hypoacousie, cf. gr. hypo – sub, akouein – a auzi].
HIPOACUZÍE s. f. hipoestezie a auzului. (< fr. hypoacousie)
HIPOACUZÍE (< fr.) s. f. Diminuare a sensibilității auditive desemnând toate formele de scădere a auzului, începând cu cele discrete și mergând până la cele severe. Cauzele h. sunt unele leziuni la nivelul sistemului de transmitere a sunetelor, al urechii interne sau la nivelul cortical. H. poate influența negativ însușirea și folosirea limbajului, școlaritatea și chiar dezvoltarea personalității.

hipoacuzie dex

Intrare: hipoacuzie
hipoacuzie substantiv feminin
  • silabisire: -po-a-