HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

hipnogén1 adj. m., pl. hipnogéni; f. hipnogénă, pl. hipnogéne

hipnogén2 s. n., pl. hipnogéne

hipnogén adj. m., pl. hipnogéni; f. sg. hipnogénă, pl. hipnogéne

hipnogén s. n., pl. hipnogéne

HIPNOGÉN, -Ă adj. (Med.) Care provoacă somnul. / < fr. hypnogène, cf. gr. hypnos – somn, gennan – a produce].

HIPNOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă somnul. (< fr. hypnogène)

HIPNO- „somn, somnolență, narcotic, soporific”. ◊ gr. hypnos „somn, odihnă” > fr. hypno-, germ. id., engl. id. > rom. hipno-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de somn; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., (substanță) care provoacă somnul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu somnul; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., stare de somnolență incidentală, întîlnită în sindromul narcoleptic; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., stare narcotică obținută prin hipnoză profundă; ~patie (v. -patie), s. f., maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu și prelungit; ~spor (v. -spor), s. m., spor în stare de repaus, prozelit la cianoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange cu spori de conservare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metode de tratament prin hipnoză.