hipertrofie definitie

20 definiții pentru hipertrofie

HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.
HIPERTROFÍE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. – Din fr. hypertrophie.
HIPERTROFIÁ, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal, ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. Fig. Mici incidente care se hipertrofiau, luau proporții de catastrofe. CAMIL PETRESCU, U. N. 158.
HIPERTROFÍE s. f. Dezvoltare anormală a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. Hipertrofia inimii.
hipertrofiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiáză; conj. prez. 3 să hipertrofiéze (-fi-e-); ger. hipertrofiínd (-fi-ind)
hipertrofíe s. f., art. hipertrofía, g.-d. art. hipertrofíei; pl. hipertrofíi, art. hipertrofíile
hipertrofiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. hipertrofiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. hipertrofiéze (sil. -fi-e-); ger. hipertrofiínd (sil. -fi-ind)
hipertrofíe s. f. → trofie
HIPERTROFIÁ vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].
HIPERTROFÍE s.f. Mărire, creștere anormală a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertrophie, cf. gr. hyper – peste, trophe – hrană].
HIPERTROFIÁ vb. refl. (despre organe, țesuturi) a se dezvolta excesiv. (< fr. hypertrophier)
HIPERTROFÍE s. f. 1. creștere de volum anormală a unui organ sau țesut. 2. dezvoltare excesivă a unui caracter, a unei activități etc. (< fr. hypertrophie)
A SE HIPERTROFIÁ pers. 3 se ~áză intranz. (despre țesuturi sau organe) A devia de la starea normală de funcțiune, mărindu-și în mod exagerat dimensiunile. /<fr. hypertrophier
HIPERTROFÍE f. 1) Stare patologică constând în dezvoltarea exagerată a unui organ sau țesut. 2) fig. Dezvoltare excesivă, anormală. [G.-D. hipertrofiei] /<fr. hypertrophie
ipertrofie f. desvoltare excesivă a u-nui organ (prin prea multă nutrire).
*ipertrofíe f. (iper- și -trofie din a-trofie. V. sin-drofie). Med. Dezvoltarea anormală a unuĭ organ: ipertrofia inimiĭ. Fig. Ipertrofia personalitățiĭ, mîndrie exagerată.
*ipertrofiéz v. tr. (d. ipertrofie). Med. Dezvolt anormal un organ.
HIPERTROFÍE (< fr. {i}; {s} hiper- + gr. trophe „hrană”) s. f. 1. (ANAT.) Creștere anormală a volumului unui organ sau al unui țesut, fără înmulțirea celulelor acestuia (ex. h. cardiacă). 2. (BOT.) Dezvoltarea exagerată a unor țesuturi sau organe vegetative, ca urmare a diviziunilor celulare continue provocate de diferiți agenți patogeni (ciuperci, insecte etc.).

hipertrofie dex

Intrare: hipertrofia
hipertrofia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -fi-a
Intrare: hipertrofie
hipertrofie substantiv feminin