Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru hipertonie

HIPERTON├ŹE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei solu╚Ťii hipertonice. 2. Cre╚Ötere a tonusului mu╚Öchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne ╚Öi a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. ÔÇô Din fr. hypertonie.
HIPERTON├ŹE, hipertonii, s. f. 1. Stare a unei solu╚Ťii hipertonice. 2. Cre╚Ötere a tonusului mu╚Öchilor scheletici sau ai diferitelor organe interne ╚Öi a sistemului nervos vegetativ. 3. Hipertensiune. ÔÇô Din fr. hypertonie.
hiperton├şe s. f., art. hiperton├şa, g.-d. art. hiperton├şei; pl. hiperton├şi, art. hiperton├şile
hiperton├şe s. f., art. hiperton├şa, g.-d. art. hiperton├şei; pl. hiperton├şi, art. hiperton├şile
HIPERTON├ŹE s. v. hipertensiune.
HIPERTON├ŹE s.f. 1. Hipertonicitate. 2. Cre╚Ötere a tonicit─â╚Ťii unui organ sau ╚Ťesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertonie, cf. gr. hyper ÔÇô peste, tonos ÔÇô tensiune].
HIPERTON├ŹE s. f. cre╚Ötere a tonicit─â╚Ťii unui organ sau ╚Ťesut. (< fr. hypertonie)
HIPERTON├ŹE f. 1) Stare patologic─â const├ónd ├«n cre╚Öterea excesiv─â a tonusului ╚Ťesuturilor. 2) Tensiune arterial─â superioar─â celei normale; hipertensiune. /<fr. hypertonie
HIPERTONIE s. (MED.) hipertensiune, tensiune.

Hipertonie dex online | sinonim

Hipertonie definitie

Intrare: hipertonie
hipertonie substantiv feminin