HIPERTIROIDÍE s. f. Boală endocrină care se datorește secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc.; hipertiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdie.

HIPERTIROIDÍE s. f. Boală endocrină care se datorește secreției excesive a hormonilor tiroidieni și care se manifestă prin creșterea glandei tiroide, slăbire, ridicarea metabolismului bazal etc.; hipertiroidism. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. hyperthyroïdie.

hipertiroidíe (-ro-i-) s. f., art. hipertiroidía, g.-d. hipertiroidíi, art. hipertiroidíei

hipertiroidíe s. f. (sil. -ro-i-), art. hipertiroidía, g.-d. hipertiroidíi, art. hipertiroidíei, pl. hipertiroidíi

HIPERTIROIDÍE s. (MED.) hipertiroidism.

HIPERTIROIDÍE s.f. Boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. [Pron. -ro-i-. / < fr. hyperthyroidie].

HIPERTIROIDÍE s. f. boală cauzată de o hipersecreție a glandei tiroide; hipertiroidism. (< fr. hyperthyroïdie)

HIPERTIROIDÍE f. Stare patologică constând în secreția excesivă a hormonilor tiroidieni. /<fr. hyperthyroïdie

HIPERTIROIDIE s. (MED.) hipertiroidism.