6 definiții pentru hipertimie
HIPERTIMÍE s. f. (
Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. – Din
fr. hyperthymie. HIPERTIMÍE, hipertimii,
s. f. (
Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții caracteristică stărilor maniacale. – Din
fr. hyperthymie. hipertimíe s. f.,
g.-d. hipertimíi,
art. hipertimíei
hipertimíe s. f., g.-d. hipertimíi, art. hipertimíei HIPERTIMÍE s.f. (Med.) Creștere exagerată a bunei dispoziții în stările maniacale. [Gen. -iei. / < fr. hyperthymie, cf. gr. hyper – peste, thymos – spirit].
HIPERTIMÍE s. f. 1. ansamblu de tulburări atribuite funcționării exagerate a timusului, la copii și adolescenți. 2. creștere exagerată a bunei dispoziții, în stările maniacale. (< fr. hyperthymie)
Hipertimie dex online | sinonim
Hipertimie definitie
Intrare: hipertimie
hipertimie substantiv feminin