HIPERTENSIÚNE s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

HIPERTENSIÚNE, hipertensiuni, s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension.

HIPERTENSIÚNE s. f. Boală care se manifestă prin tensiune arterială mărită. – Pronunțat: -si-u-.

hipertensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. hipertensiúnii

hipertensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. hipertensiúnii

HIPERTENSIÚNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.

Hipertensiune ≠ hipotensiune, hipotonie

HIPERTENSIÚNE s.f. Tensiune arterială mărită, cauzată de o boală; creștere a tensiunii arteriale. [Cf. fr. hypertension].

HIPERTENSIÚNE s. f. creștere anormală a tensiunii arteriale. (< fr. hypertension)

HIPERTENSIÚNE f. Tensiune arterială superioară celei normale; hipertonie. [G.-D. hipertensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. hypertension

HIPERTENSIUNE s. (MED.) hipertonie, tensiune.