HIPERGLICEMÍE s. f. (Med.) Creștere exagerată a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

HIPERGLICEMÍE s. f. (Med.) Creștere peste valorile normale a concentrației de glucoză din sânge, frecventă în diabetul zaharat. – Din fr. hyperglycémie.

hiperglicemíe s. f., art. hiperglicemía, g.-d. hiperglicemíi, art. hiperglicemíei

hiperglicemíe s. f. → glicemie

HIPERGLICEMÍE s.f. (Med.) Creștere a cantității de glucoză în sânge. [Gen. -iei. / < fr. hyperglycémie].

HIPERGLICEMÍE s. f. creștere a concentrației glucozei în sânge. (< fr. hyperglycémie)

HIPERGLICEMÍE f. Stare patologică, constând în creșterea excesivă a cantității de glucoză în sânge. /<fr. hyperglycémie

HIPERGLICEMÍE (< fr.; {s} hiper- + glykys „dulce” + haima „sânge”) s. f. (MED.) Creșterea concentrației glucozei sangvine peste valorile normale (0,9-1,2 g‰), întâlnită în diabetul zaharat.