HIPERFÚNCȚIE, hiperfuncții, s. f. (Med.) Activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. [Var.: hiperfuncțiúne s. f.] – Din fr. hyperfonction.

HIPERFUNCȚIÚNE s. f. v. hiperfuncție.

HIPERFÚNCȚIE, hiperfuncții, s. f. (Med.) Activitate exagerată a unui organ. [Var.: hiperfuncțiúne s. f.] – Din fr. hyperfonction.

HIPERFUNCȚIÚNE, hiperfuncțiuni, s. f. V. hiperfuncție.

HIPERFÚNCȚIE s.f. Activitate exagerată a unui organ. [Var. hiperfuncțiune s.f. / < fr. hyperfonction].

HIPERFUNCȚIÚNE s.f. v. hiperfuncție.

HIPERFÚNCȚIE s. f. (med.) activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hyperfonction)