Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru hipercorectitudine

HIPERCORECTIT├ÜDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Gre╚Öeal─â de limb─â care const─â ├«n folosirea de forme hipercorecte, datorit─â efortului con╚Ötient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. ÔÇô Hiper- + corectitudine.
HIPERCORECTIT├ÜDINE, hipercorectitudini, s. f. (Lingv.) Gre╚Öeal─â de limb─â care const─â ├«n folosirea de forme hipercorecte, datorit─â efortului con╚Ötient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. ÔÇô Hiper - + corectitudine.
hipercorectit├║dine s. f., g.-d. art. hipercorectit├║dinii; pl. hipercorectit├║dini
hipercorectit├║dine s. f., g.-d. art. hipercorectit├║dinii; pl. hipercorectit├║dini
HIPERCORECTITÚDINE s. hiperurbanism.
HIPERCORECTITÚDINE s.f. Greșeală de limbă datorită efortului conștient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperurbanism. [< hipercorect + -itudine, după engl.. hyper-correction, fr. hypercorrection, germ. Hyperkorrektheit].
HIPERCORECTITÚDINE s. f. greșeală de limbă izvorâtă din necunoașterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor și din teama acestuia de a nu greși, din efortul conștient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare. (după fr. hypercorrection)
HIPERCORECTIT├ÜDINE ~i f. Element de limb─â folosit gre╚Öit din inten╚Ťia de a da frazei un aspect mai literar. /hyper- + corectitudine
HIPERCORECTIT├ÜDINE (HIPERLITERARIZ├üRE, HIPERURBAN├ŹSM) s. f. (< hiper ÔÇ×pesteÔÇŁ < fr. hyper, cf. gr. hyper ÔÇ×deasupraÔÇŁ, ÔÇ×excesiv deÔÇŁ + corectitudine, cf. lat. correctitudo ÔÇô dup─â engl. hypercorrection, fr. hipercorrection, germ. Hyperkorrektheit): gre╚Öeal─â de limb─â sau de scriere izvor├ót─â din necunoa╚Öterea adev─âratei forme a etimonului unui cuv├ónt de c─âtre vorbitori ╚Öi din teama acestora de a nu gre╚Öi. H. este un tip special de abatere lingvistic─â datorat─â ├«n ultim─â instan╚Ť─â efortului con╚Ötient al vorbitorilor de a se conforma normelor limbii literare. Ace╚Ötia reconstituie, prin fals─â analogie, fonetisme, grafii ╚Öi forme gramaticale hipercorecte, av├ónd ├«ns─â ├«ntotdeauna sentimentul c─â se conformeaz─â acestor norme (├«n con╚Ötiin╚Ťa lor este vie opozi╚Ťia ÔÇ×literarÔÇŁ ÔÇô ÔÇ×neliterarÔÇŁ). A fost studiat─â de mai mul╚Ťi lingvi╚Öti rom├óni ╚Öi str─âini. Este tratat─â ├«ns─â exhaustiv ├«n lucrarea lingvistului rom├ón Theodor Hristea ÔÇô Probleme de etimologie, Bucure╚Öti, 1968, pp. 277-315. H. apare at├ót ├«n exprimarea oral─â, c├ót ╚Öi ├«n exprimarea scris─â a vorbitorilor. De aceea se poate vorbi despre o h. fonetic─â, o h. ortografic─â ╚Öi o h. gramatical─â (morfologic─â ╚Öi sintactic─â). H. fonetic─â ╚Öi ortografic─â din limba rom├ón─â vizeaz─â deopotriv─â patru mari categorii de cuvinte: fran╚Ťuzismeie, germanismele, englezismele ╚Öi spaniolismele (v.). ├Än aceast─â perspectiv─â se poate vorbi de hiperfran╚Ťuzisme, ap─ârute din aceea╚Öi grij─â exagerat─â pentru corectitudine, av├ónd acela╚Öi substrat psihologic ca orice form─â hipercorect─â (ca de exemplu: bleumaren, ├«n loc de bleumarin, cum e corect; fl├Âr, ├«n loc de fler, cum e corect; poplen, ├«n loc de poplin, cum e corect; veliur, ├«n loc de velur, Galacsion, ├«n loc de Galaction; Ri╚Öard, ├«n loc de Richard sau Ri─Źard; ╚śarl(i) ╚śaplin, ├«n loc de ─îarli ─îeplin etc.), de hipergermanisme (ca de exemplu: ╚Öpicher, ├«n loc de spicher, cum e corect; ╚Öprint, ├«n loc de sprint, cum e corect; ╚Ötand, ├«n loc de stand, cum e corect; ╚Ötart, ├«n loc de start, cum e corect; ╚Ötandard, ├«n loc de standard; ╚Ötas, ├«n loc de stas; ╚Ötat (de salarii), ├«n loc de stat; ╚Ötatut, ├«n loc de statut; pri╚Öni╚Ť, ├«n loc de prisni╚Ť, (Turnul) Aif─âl, ├«n loc de Ef├ęl etc.), de hiperenglezisme (ca de exemplu: Va╚Öington, ├«n loc de ┼Čo╚Öint─ân, cum e corect; Velington, ├«n loc de ┼Čelingt─ân, cum e corect; Vilson, ├«n loc de ┼Čils─ân; ┼Čaterlo, ├«n loc de Vaterlo; Cicago, ├«n loc de ╚śicago etc.) ╚Öi de hiperspaniolisme (ca de exemplu: Rio de Haneiro, ├«n loc de Rio de Janeiro, cum e corect). H. fonetic─â poate fi ├«nt├ólnit─â chiar la unii lingvi╚Öti ╚Öi scriitori, dator├óndu-se ├«n mare m─âsur─â reac╚Ťiei acestora fa╚Ť─â de rostirile neliterare escursie, espedi╚Ťie, escep╚Ťie, esploatare etc., cu grupul consonantic cs (x) redus la s. Astfel, S. Pu╚Öcariu scria juvaer ├«n loc de giuvaer ╚Öi ├«n╚Ťerca ├«n loc de ├«n╚Ť─ârca; G. C─âlinescu scria excroc, excort─â ╚Öi extompa, ├«n loc de escroc, escort─â ╚Öi estompa (cf. fr. escroc, escorte ╚Öi estomper); Al. Rosetti pronun╚Ťa ╚Öi scria se ╚Öchimb─â ├«n loc de se schimb─â; ╚śtefan Pascu scrie excadron ╚Öi excalada, ├«n loc de escadron ╚Öi escalada (cf. fr. escadron ╚Öi escalader). ├Än publicistica actual─â apare ╚Öi forma excapad─â, ├«n loc de escapad─â (cf. fr. escapade), cum ar trebui. ├Än limba rom├ón─â exist─â ╚Öi o h. fonetic─â latent─â, pe care o ├«nt├ólnim la unele forme devenite cu timpul literare, din teama vorbitorilor fa╚Ť─â de aparenta rostire dialectal─â a formelor originare. Ace╚Ötia sunt nevoi╚Ťi s─â aleag─â din dou─â pronun╚Ť─âri (ambele etimologice sau una originar─â ╚Öi alta explicabil─â pe cale pur fonetic─â) pe aceea pe care o socotesc conform─â cu sistemul lor fonetic, ├«n opozi╚Ťie cu cealalt─â pe care-o trateaz─â ca produs al vorbirii populare sau regionale: jecm─âni (muntenesc), ├«n loc de j─âcm─âni (originar, ├«n graiurile moldovene╚Öti ╚Öi ardelene╚Öti), sim╚Ťit ca regionalism lexical ╚Öi fonetic; jefui, ├«n loc de j─âfui; jeli, ├«n loc de j─âli; jeratic, ├«n loc de j─âratic; berbant, ├«n loc de birbant, care f─âcea impresia unui fonetism incorect (ca ficior, fimeie, rigiment etc.); ciocolat─â, ├«n loc de ╚Öocolat─â (sim╚Ťit de c─âtre unii vorbitori ca fonetism moldovenesc ÔÇô cf. ╚Öiocan) etc. H. fonetic─â se poate combina uneori cu analogia (v. mai sus), cu contamina╚Ťia ╚Öi mai ales cu etimologia popular─â. Astfel: pronun╚Ť─ârile oltene╚Öti piel├şe, ├«n loc de chel├şe ╚Öi p├şs─âli╚Ť─â, ├«n loc de ch├şs─âli╚Ť─â se explic─â nu numai prin reac╚Ťia vorbitorilor fa╚Ť─â de formele cu labiala p palatalizat─â (cf. kÔÇÖele, kÔÇÖi─Źor), prin h., ci prin apropierea semantic─â dintre cele dou─â cuvinte ╚Öi termenii piele ╚Öi, respectiv, a pisa (= a chisa), adic─â prin etimologie popular─â; rostirea ╚Öedlong ├«n loc de ╚Öezlong se explic─â at├ót prin reac╚Ťia vorbitorilor fa╚Ť─â de formele iotacizate (cf. ╚Öez, auz, v─âz), c├ót ╚Öi prin apropierea cuv├óntului de verbul a ╚Öedea etc. ├Än cadrul h. fonetice consonantice se pot lua ├«n discu╚Ťie urm─âtoarele patru fenomene: a) pseudodepalataliz─ârile (falsele depalataliz─âri): modific─âri con╚Ötiente, prin fals─â analiz─â ╚Öi din dorin╚Ťa de corectitudine, a formelor literare sau normale din punct de vedere etimologic, ├«n forme ÔÇ×hipercorecteÔÇŁ (de teama pronun╚Ť─ârilor regionale de tipul kÔÇÖatr─â ÔÇô piatr─â, kÔÇÖept = piept, gÔÇÖine = bine, hÔÇÖir = fir, hÔÇÖerbe = fierbe, hÔÇÖicat = ficat etc.), ca de exemplu cheltui > pieltui, chei > piei, chibrit > pibrit, cheag > piag, chiftea > piftea, gestionar > destionar, ghibaci > dibaci (impus ├«n limba literar─â), magheran > maderan, ╚Öchiop > ╚Ötiop, arfimandrit > arhimandrit (impus ├«n limba literar─â), arhiereu > arfiereu, arhiv─â > arfiv─â, nihilist > nifilist, Arhip > Arfip, Valahia > Valafia, patrahil > patrafil > patrafir (form─â rezultat─â din combinarea falsei depalataliz─âri cu etimologia popular─â provocat─â de atrac╚Ťia substantivului fir, generalizat─â ╚Öi acceptat─â de limba literar─â); hirav (ÔÇ×boln─âviciosÔÇŁ) > firav (cu sensul de ÔÇ×sub╚ŤireÔÇŁ, datorat etimologiei populare create prin atrac╚Ťia lui fir), impus ├«n limba literar─â; stahie (dublet etimologic al lui stihie) > stafie (sim╚Ťit ├«n Muntenia ca o rostire regional-moldoveneasc─â); niru├ş (regionalism transilvan cu sensul de ÔÇ×a c├ó╚ÖtigaÔÇŁ) s-a ref─âcut prin fals─â analogie ├«n miru├ş, ca reac╚Ťie a vorbitorilor fa╚Ť─â de formele regionale cu labiala m alterat─â (nÔÇÖere = miere, nÔÇÖil─â ÔÇô mil─â, nÔÇÖiros ÔÇô miros etc.), confund├óndu-se cu cel─âlalt miru├ş din terminologia religioas─â ╚Öi constituind un caz rar de omonimie realizat─â prin h. fonetic─â; mul╚Ť─ân├ş ÔÇ×mul╚ŤumiÔÇŁ (regionalism transilvan) s-a ref─âcut ├«n mul╚Ť─âm├ş (> mul╚Ťumi) tot prin fals─â analogie; formele mai vechi regionale mnÔÇÖel ÔÇ×mielÔÇŁ ╚Öi mnÔÇÖa ÔÇ×miaÔÇŁ > miel ╚Öi mia ├«n regiunile cu labialele nealterate prin fals─â analogie ╚Öi etimologie popular─â (influen╚Ťate de mie ╚Öi mieu); forma mni╚Ť─â (regionalism) a devenit mi╚Ť─â, urm├ónd aceea╚Öi cale; b) pseudodefricatiz─ârile (falsele defricatiz─âri): modific─âri con╚Ötiente prin fals─â analogie ╚Öi din dorin╚Ťa de corectitudine a formelor din graiurile moldovene╚Öti, ardelene╚Öti ╚Öi b─ân─â╚Ťene, ├«n care africata surd─â ceste pronun╚Ťat─â apropiat de constrictiva prepalatal─â ╚Ö. Astfel: trecerea de la varianta etimologic─â ╚Öimpanzeu, variant─â regional─â rezultat─â din contamina╚Ťia cu cimpanz (cimpans) la forma cimpanzeu (de teama pronun╚Ť─ârilor regionale de tipul ╚Öin╚Öi, r─âd─â╚Öin─â etc.); trecerea neologismului ╚Öerbet la cerbet, a moldovenismului ╚Öepeleag (ÔÇ×pelticÔÇŁ) la cepeleag, a neologismului ╚Öasl├í folosit ini╚Ťial ├«n Moldova, la ceasl├í prin ÔÇ×demoldovenizareÔÇŁ (form─â ce tinde s─â se impun─â ├«n limba literar─â), a lui sch├şmnic la sch├şvnic, form─â ce tinde s─â se generalizeze (s-a ajuns aici de teama pronun╚Ť─ârilor regionale de tipul ╚Ť├órcomnic, ├«n loc de ╚Ť├órcovnic, p├şmni╚Ť─â, ├«n loc de p├şvni╚Ť─â etc.); c) pseudodeafricatiz─ârile (falsele deafricatiz─âri): modific─âri con╚Ötiente prin fals─â analogie ╚Öi din dorin╚Ťa de corectitudine, ├«n graiurile moldovene╚Öti, ale africatei ─č la j, ca ├«n exemplele magion (magiun) > majon, giuvaier> juvaier etc.; d) pseudoderotaciz─ârile (falsele derotaciz─âri): modific─âri con╚Ötiente, prin fals─â analogie ╚Öi din dorin╚Ťa de corectitudine, a formelor ├«n care r este pronun╚Ťat n, ca ├«n exemplele f─ân─â, ├«n loc de f─âr─â; aminoase, ├«n loc de amiroase; viezune, ├«n loc de viezure etc. ├Än cadrul h. fonetice vocalice pot fi luate ├«n discu╚Ťie urm─âtoarele patru fenomene: a) apari╚Ťia diftongului ea ├«n locul unui a accentuat: variantele etimologice ╚Öi regionale g─âlbaz─â ╚Öi c─âlbaz─â au devenit g─âlbeaz─â ╚Öi c─âlbeaz─â ├«n urma reac╚Ťiei vorbitorilor fa╚Ť─â de pronun╚Ť─ârile neliterare (mai ales moldovene╚Öti ╚Öi transilvane), ca ├«n exemplele alba╚Ť─â (pentru albea╚Ť─â), bat─â (pentru beat─â), pribag (pentru pribeag), s├órbasc─â (pentru s├órbeasc─â) etc.; formele sarb─âd (reprezentant─â a dou─â cuvinte diferite: 1. ÔÇ×palidÔÇŁ 2. ÔÇ×acri╚ÖorÔÇŁ) ╚Öi sam─â au fost ref─âcute prin fals─â analogie devenind searb─âd ╚Öi respectiv seam─â ├«n urma reac╚Ťiei vorbitorilor fa╚Ť─â de forme-tip regionale ca sar─â, sac─â, obosal─â, ├«nsamn─â etc., impun├óndu-se astfel ├«n limba literar─â; vechiul ╚Ötrang > ╚Ötreang, tot prin fals─â analogie, ├«n urma reac╚Ťiei vorbitorilor fa╚Ť─â de forme regionale ca ra (= rea), vra (= vrea), raz─âm (= reaz─âm), s─â trac─â (= s─â treac─â) etc.; b) apari╚Ťia unui e accentuat ├«n locul unui ─â accentuat: varianta r─âpede > repede, deoarece era sim╚Ťit─â ca neliterar─â; c) apari╚Ťia unui e neaccentuat ├«n locul unui ─â neaccentuat: variantele literare tr─âsur─â, r─âbda, r─âva╚Ö, gr─âtar, gr─âdin─â, br─â╚Ťar─â, ├«nv─âli ╚Öi se t├ór─â╚Öte au fost evitate de unii vorbitori ca presupuse rostiri neliterare (prin fals─â analogie cu formele regionale r─âce pentru rece, tr─âmur pentru tremur, tr─âbuie pentru trebuie, Mur─â╚Ö pentru Mure╚Ö, r─âcrut pentru recrut, r─â╚Ťet─â pentru re╚Ťet─â etc.) ╚Öi transformate ├«n forme periferice ca tresur─â, rebda, reva╚Ö, gretar, gredinar, bre╚Ťar─â, ├«nveli (singura cu tendin╚Ť─â de generalizare) ╚Öi se t├óre╚Öte (cu ─â dup─â r ├«nlocuit prin e); d) apari╚Ťia unui e (neaccentuat sau accentuat) ├«n locul unui i (neaccentuat sau accentuat) ca o consecin╚Ť─â a unei false analogii ╚Öi a tendin╚Ťei de evitare a formelor neliterare de tipul ficior, fimeie, trin etc.: forma veche ╚Öi originar─â misad─â > mesad─â (cu tendin╚Ťa de generalizare); varianta etimologic─â oriz (ÔÇ×orezÔÇŁ) > orez (generalizat─â), binoclu > benoclu, antilop─â > antelop─â, piramidon > peramidon etc. ÔÇô acestea f─âr─â perspective de generalizare. H. gramatical─â nu este suficient studiat─â. Se pot aduce ├«ns─â ca exemple urm─âtoarele dou─â situa╚Ťii: a) prin fals─â analogie, din teama de a nu comite dezacorduri, vorbitorii reac╚Ťioneaz─â fa╚Ť─â de suprimarea articolului a dinaintea numeralelor cardinale feminine (tipul partea doua, seria treia etc.), prin introducerea acestui articol acolo unde nu se justific─â, cre├ónd formele hipercorecte ╚Öi analogice partea a ├«nt├óia, seria a ├«nt├óia etc.; b) asimil├ónd adverbul cu adjectivul, datorit─â identit─â╚Ťii formale a acestora, ╚Öi din teama de a nu comite dezacorduri gramaticale, vorbitorii ÔÇ×acord─âÔÇŁ adverbul cu substantivul pe l├óng─â care st─â: copii noi n─âscu╚Ťi (├«n loc de nou n─âscu╚Ťi), musafiri proaspe╚Ťi sosi╚Ťi (├«n loc de proasp─ât sosi╚Ťi), form─â grea de explicat (├«n loc de greu de explicat), oameni pu╚Ťini politico╚Öi (├«n loc de pu╚Ťin politico╚Öi) etc.

Hipercorectitudine dex online | sinonim

Hipercorectitudine definitie

Intrare: hipercorectitudine
hipercorectitudine substantiv feminin