HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.

HIPERCORÉCT, -Ă, hipercorecți, -te, adj. (Lingv.; despre forme gramaticale, despre cuvinte, grafii etc.) Care este eronat din cauză că i s-a aplicat, prin analogie, o regulă lingvistică valabilă pentru alte situații; care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. – Din fr. hypercorrect.[1]

hipercoréct adj. m., pl. hipercorécți; f. hipercoréctă, pl. hipercorécte

hipercoréct adj. → corect

HIPERCORÉCT, -Ă adj. (Despre pronunțări, grafii, forme gramaticale) Care conține o greșeală izvorâtă din teama de a nu greși. [< fr. hypercorrect].

HIPERCORÉCT, -Ă adj. (lingv.) formă ~ă = hiperurbanism. (< fr. hypercorrect)

HIPERCORÉCT ~tă (~ți, ~te) (despre modul de exprimare) Care ține de hipercorectitudine; referitor la hipercorectitudine. /<fr. hypercorrect

HIPERCORÉCT, -Ă adj. (< fr. hypercorrect): în sintagmele formă hipercorectă, grafie hipercorectă și pronunțare hipercorectă (v.).