hioid definitie

10 definiții pentru hioid

HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.[1]
HIOÍD, hioide, adj. n. (În sintagma) Os hioid (și substantivat, n.) = os mic în formă de potcoavă, așezat în partea anterioară și superioară a gâtului, între baza limbii și laringe. [Pr.: hi-o-] – Din fr. hyoïde.
!hioíd1 (os ~) (hi-o-) adj. m.; pl. f. hioíde
hioíd2 (hi-o-) s. n., pl. hioíde
hioíd adj. n., s. n. (sil. hi-o-), pl. hioíde
HIOÍD, -Ă adj., s.n. (Os izolat) situat între limbă și laringe. [Pron. hi-o-id. / < fr. hyoïde].
HIOÍD, -Ă adj., s. n. (os) în formă de potcoavă, între limbă și laringe. (< fr. hyoïde, gr. hyoeides)
*hioíd, V. ioid.
*ioíd, -ă adj. (vgr. ῾yoeidés, în formă de Y). Anat. Osu ioid, cel de la rădăcina limbiĭ. – Și hioid.
HIO- „potcoavă”. ◊ gr. hys „litera ipsilon, Ψ” > fr. hyo-, engl. id. > rom. hio-. □ ~id (v. -id), adj., s. n., (os) în formă de potcoavă, situat între baza limbii și laringe; ~vertebrotomie (v. vertebro-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a pungilor guturale la cabaline, în scopul evacuării colecțiilor purulente.

hioid dex

Intrare: hioid
hioid adjectiv neutru substantiv neutru
  • silabisire: hi-o-